Există vulnerabilitate, există deschidere, există optimism și există această serie de articole.
Mă face să mă gândesc la: Le notti di Cabiria (1957). (nu dau spoilere, tema articolelor mi se pare similară cu a filmului; actrița care a jucat-pe Cabiria era soția regizorului)
Absolut impresionantă deschiderea din articol, și emoțiile.
De recitit.
La întrebarea „de ce există răul, de ce este permisă suferința?”, un răspuns ar putea fi „pentru a rezulta un bine mai mare.”.
Nu știu care e binele mai mare aici, dar în cazul meu m-a făcut să reflectez la unele lucruri.
De re-recitit.
#1: Cu cheia de gât și burta la gură – Mihai Vasilescu:
Mai jos aveți o poveste pe care am citit-o, de la un cap la altul, cu un mare nod în gât și, pe alocuri, cu pulsul crescut în 200. Este, probabil, una dintre cele mai impresionante povești de viață pe care care au fost scrise vreodată pe acest blog.
#2: Viața te lovește exact unde te doare mai tare – Mihai Vasilescu:
Actele au fost greu de obținut. Cozi, așteptări, priviri suspicioase, formulare făcute pentru oameni ca mine, veniți într-o țară în care nu te așteaptă nimeni. Am rezistat. Într-o zi, aproape banală, le-am primit: carte de séjour pe 6 luni, cu drept de muncă. O hârtie verde, urâta. Dar pentru mine era aer. Era dovada că existam oficial.
#3: Mă urau pentru că eram altfel – Mihai Vasilescu:
La întoarcerea din România, soțul meu a fost concediat de la Sidex. Fabricile partenere de obiecte de uz casnic (una dintre ele era chiar la Găești, unde se fabricau aragaze) nu mai funcționau cum trebuie, iar firma începea să se clatine, semn al instabilității economiei din Europa de Est în acea perioadă.
