Pe 25 ocotombrie 2025, a avut loc la Universitatea Maritimă din Constanța TEDxConstanța, Ediția X – Comfort of ignorance. Motto-ul TEDxConstanța este “Idei care merită împărtășite”.
Vorbitori:
- Teodora Moraru – Catalizator al vocației
- George Farauanu – Vizionar civic în era digitală
- Andrei Grădinaru – Profu’ de corporateză
- Diana Neagu – Arhitect al schimbării prin lege
- Mihai Drăgan – Vizionar al ospitalității inteligente
- Eva Litcanu – Explorator al educației
- Ruxandra Serescu – Lider al echilibrului autentic
- Corina Bârlădeanu – Artizan al comunicării
- Adrian Gorpin – Liant al ideilor
- Răzvan Pantelimon – Interpret al lumii politice
Descriere:
În această ediție, îți lansăm o provocare sinceră: pășește dincolo de confort și fii exploratorul propriei tale realități.
Un context precum TEDxConstanța te poate ajuta să te oprești puțin, să asculți idei vii, povești care te mișcă și să pui întrebări controversate.
Redefinește ce înseamnă să fii informat, conștient, viu.
Ai curajul de a păși dincolo de confort și de a explora o nouă lume.
Un singur pas te poate duce mai aproape de adevăratul tău potențial.
După zidul ignoranței, se află o altă realitate. Te provocăm să o descoperi.
Mai jos, imagini și notițele mele de la eveniment.
Fotografii
(în lucru; de revenit pe articol peste o lună)
Album foto pe Facebook »
Album foto pe Google Photos »
De văzut fotografii organizatori »
Notițele mele de la eveniment
(notă importantă – cu siguranță sunt mai jos și lucruri pe care nu le-am notat exact, este propria rezumare asupra ce s-a întâmplat la eveniment, cu siguranță mai sunt și erori; îmi cer scuze pentru acest lucru)
Adrian Gorpin – comfort of ignorance
AI-ul inspiră, iar oamenii conectează.
Generative artificial intelligence – Wikipedia
Întrebare – cum putem construi?
Care e contextul, cum îl calibrezi, cum construiești?
Dacă faci asta, știi unde mergi, ce nu merge, cine mișcă lucrurile și până când trebuie făcute.
Cei din industria de divertisment varsă lacrimi ca noi să ne distrăm.
Calibrare: incertitudine, oboseală emoțională, tristețe.
Construire: ritualuri de răbdare, sprijin în noi, pași noi, bucurie.
FunkyTravel prin 3C:
- Context: turiști cu timp limitat, recomandări verificate, fără clickbait.
- Calibrare: topuri generice, rute proaste, timp și bani irosiți.
- Construire: experiențe testate, alternative la aglomerație, buget orientativ, plusuri și minusuri.
Primul 3C de buzunar
Sfat: folosiți verbe de acțiune la prezent.
Răzvan Pantelimon – fericire și adevăr
Prefer să fiu printre primii vorbitori, în cazul în care sunt idei comune, eu am spus prima oară acel lucru.
De multe ori, există o ignoranță pe care o tratăm negativ (a fi ignorant e considerat e considerat de rău).
Dunning–Kruger effect – Wikipedia
Ignoranța – ceva natural.
Fiecare încercăm să ne specializăm pe o zonă, putem să cunoaștem în domeniul nostru sau în mai multe.
Pentru că știm că nu știm, din acest lucru vine capacitatea de a învăța. Putem să ne dezvoltăm, să ieșim din această stare.
Eventual devii nefericit dacă încerci să afli lucruri noi, poți avea gânduri noi, să adormi mai greu, te frămânți.
Dar vei ști că nu știi și vei dori să învăț.
Ignoranța nu e neapărat rezultatul alegerii noastre. Ereditate, mediu, clase sociale, context (capitalism), profesori (se dă vina constant pe ei) – găsim “scuze”.
Putem avea speranța că ne putem îmbunătăți.
Putem să ieșim parțial din această ignoranță.
Orice persoană poate să se educe, să rupă lanțurile ignoranței sale.
O persoană ignorantă poate e așa pentru că nu a văzut lumina cunoașterii.
Rolul nostru – să ridicăm vălul care poate îi împiedică să vadă unele lucruri.
Ignoranța – este rezolvabilă (dacă se referă la cunoaștere).
Mai e un tip de ignoranță, ale cărei efecte se văd în jurul nostru. Ignoranță = ignorare.
Ne e simplu să ne închidem în niște bule.
Algoritmii ne ajută foarte mult.
Avem impresia că toată lumea gândește ca noi.
Alegem să ignorăm ceea ce e diferit. Nu mă interesează.
Această atitudine e foarte confortabilă. E ușor să spui “nu-mi pasă”.
De transformat lumea curentă într-o lume invizibilă.
E foarte confortabil să nu îi vezi pe cei care sunt diferiți.
Dacă începi să intri în amănunte, și să vezi că 4 din 10 copii se culcă flămânzi seara.
Avem oameni care trebuie să aleagă între a se încălzi și a mânca.
De multe ori, e mai confortabil să spui “aceasta e lumea mea, aceea e lumea lor”.
La alegerile prezidențiale am avut un șoc cu un candidat cu succes surpriză.
Ne-am trezit cu niște votanți care fac parte dintr-o lume pe care noi o ignorăm.
Din când în când, iată că astfel de situații apar.
Ce putem face?
Lucrurile nu stau foarte bine din Statele Unite până la țările europene.
Putem ieși din ignoranța ca ignorare.
Avem niște probleme de comunicare, chiar dacă avem instrumente.
Nu comunicăm, ci vorbim.
Suntem ca într-o orchestră necoordonată, care vorbește ca turnul Babel.
Suntem fericiți fiecare în lumea lui, o lume izolată.
Lumea fiecăruia intră însă în contact cu a altora, și trebuie să ieșim din lipsa de comunicare, și din lipsa de înțelegere, această ignoranță reciprocă.
Cunoștințele se pot învăța, există soluție.
Avem însă nevoie să învățăm despre ignoranța ca ignorare. Trebuie să îi înțelegem pe cei din jurul nostru.
Dacă cei din jur gândesc altfel, nu înseamnă că e un lucru rău.
Dacă alteritatea o ignorăm, ne facem că nu există, realitatea ne va lovi.
Rolul nostru, al tuturor, ca cetățeni și oameni – să îi întrebăm pe cei din jurul nostru, nu ca o complezență (Ce faci?), ci să îi întrebăm “ce faci?” în mod real.
Să îi ajutăm pe cei din jur cu un sfat, măcar, dacă nu putem altfel.
Ignoranța nu ne face fericiți, ci ne va face nefericiți pe toți.
Mihai Drăgan
Un peștișor aude oameni spunând că apa e frumoasă astăzi.
Întreabă prietenii dacă știu ce e apa, nu știu.
O caută în alte ape – râuri, oceane, mări. Nu o găsește.
Un peștișor bătrân îi spune că apa a fost întotdeauna în jurul lui.
Un client avea nevoie de tehnologia cu brățările, pentru un festival de 5.000 de oameni.
Acel festival se desfășura la mijlocul graniței între Bulgaria și România. Nu exista Internet, electricitate.
Am găsit o soluție de plată cu brățările noastre.
Tehnologia ne-a adus puțină recunoaștere.
Avem fost selectați de un orășel din China în top 10 companii de tehnologie.
Am experimentat o seară cu ceai – conexiuni deosebite.
Un investitor ne-a cerut să stăm 3 luni în Austin, Texas.
Un om de afaceri din SUA ne-a primit în casa lui, nu doar pe noi, ci și alte două start-up-uri.
Am descoperit noi oameni, noi culturi, și am făcut compania să funcționeze.
Aveam contracte în SUA, Africa, Japonia.
În aprilie 2020 peste 98% din veniturile noastre au dispărut.
Întrebare – de ce facem ceea ce facem? Am continuat să facem ce facem – undeva, în adâncul sufletului, simțeam că are legătură cu ideea de conexiune.
Am continuat, am dezvoltat, am pivotat. Am strâns fonduri de investiții, pentru un nou produs.
În noiembrie 2022 am avut din nou tracțiunea inițială.
În 2023 mi-am luat o zi liberă.
Fetița mea mi-a dat o îmbrățișare și mi-a spus că i-a plăcut că am petrecut ziua împreună (SPA, cocktail-uri non-alcoolice, apă).
Experiența respectivă m-a făcut să îmi dau seama că e un sens pentru care facem lucrurile pe care le facem (brățări electronice pentru plăți).
În Texas e una din cele mai mari concentrări de water park-uri din lume. În apropiere de unde eram noi, era un water park foarte mare.
Un lucru pe care vreau să vi-l las – e bine să căutați substanța (apa), oricare ar fi ea pentru voi.
Dar nu ignorați oceanul de iubire din jurul vostru.
George Faraoanu
Cum să transformi un business normal într-unul digital în era A.I.
There’s An AI For That® — Find The Right AI Tool For Any Task
Atenție la neatenție! – cea mai periculoasă decizie e să nu iei nicio decizie.
În trafc trebuie să previi, să prevezi, pentru că tu vrei să fii în scenariul cel mai bun.
Lansare Confidas – 2018
Verificare Firme Online – Lista Firme din Romania | Confidas
Critică: lasă, dom’le că eu îmi cunosc clienții.
Ce-mi trebuie mie o platformă? Eu am instinct! Am experiență.
2020 – lockdown și pandemie.
60% din clienți au anulat abonamentele.
Adevărul dureros. AI-ul nu îți fură controlul, îți ia doar rutina.
Majoritatea liderilor se teme că vor pierde autoritatea și controlul. În fața echipei ei rămân oamenii la care se uită echipa.
Ce face AI cu adevărat? AI poate prelua munca repetitivă și greoaie, ca să îți lase timp și spațiu să gândești strategic.
AI creează transparență. Mulți nu sunt confortabili cu transparența.
AI te obligă să fii mai bun la ceva la ce doar tu poți fi mai bun.
Tehnologia creează un flux, nu mai ține cont că s-a terminat programul de lucru.
Problema e că noi ne agățăm de rutină, și pierdem oportunități.
Trebuie să digitalizezi ce e invizibil. Adevărata transformare nu începe cu ceea ce vede clientul, ci cu interiorul companiei. Toate lumea se gândește mai întâi la aplicații, site-uri, chatboți.
Automatizează procesele repetitive. AI nu e magie, e logică aplicată pe date. Nu ignora datele pe care le deții, folosește-le pentru a crea reguli tehnologizate.
Investește în educația digitală. Cel mai bun software e inutil dacă echipa fie îl ignoră, fie nu îl înțelege. Aici intervine rolul liderului: nu să cumpere pur și simplu soluții, ci să creeze o cultură digitală.
Ce poate AI să facă azi? Să dea timpul înapoi.
Ce ignorăm – nu e lipsă de instrumente, ci e o lipsă de claritate.
Lecția esențială – AI e ca o oglindă, vede cine ești și cât de pregătit ești.
Tehnologia te forțează să vezi lucrurile cu cap și coadă. Nu doar o vânzare, ci un întreg proces.
Oportunitatea în România – putem construi soluții digitale de la zero, cu cele mai noi tehnologii.
În România avem un mix perfect, avem oameni super talentați.
Dacă reușim să punem ordine în haosul creativității noastre, avem șanse reale să devenim un hub regional AI.
Transformarea digitală nu începe cu cod, ci cu ambiție și curaj.
Codul se scrie abia când știm că soluția există și se poate construi.
Avertizare – vine un val pe care nimeni nu îl poate controla, și de care nimeni nu se poate feri.
Adoptați tehnologia în afacerile voastre dacă vreți să rămâneți relevanți.
În timp ce noi discutăm, alții automatizează procese, implementează AI în vânzări, marketing, logistică, relații cu clienții.
Ei accelerează, tu ce faci?
Diana Neagu
Cât sunt de pregătite piața muncii și legislația din România de impactul AI
3 direcții de impact:
– Ocupații;
– Competențe;
– Geografie.
AI = sisteme informatice care pot copia într-o oarecare măsură inteligența umană.
Cât este de avansată inteligența artificială e greu de stabilit.
ChatGPT 5 a venit cu un modul care oferă posibilitatea creării de către robot a unor materiale media (entertainment).
Inteligența Artificială a venit peste noi.
Noi, ca indivizi, suntem capabili să facem față la ce se întâmplă? O putem noi controla sau suntem controlați de AI?
Abilitatea noastră ca și lucrători de a controla inteligența artificială?
The Next Normal – Could this be a glimpse into life in the 2030s? | McKinsey & Company
Până în 2030 vom sesiza o creștere a locurilor de muncă la nivel global.
Creșterea nu se va manifesta uninform în toate industriile.
Sunt industrii care se bazează din ce în ce mai puțin pe forța de lucru umană.
eCommerce – scădere a vânzărilor față în față pentru magazinele care nu au deschidere fizică. Le găsim online.
A crescut numărul locurilor de muncă legate de AI (lucru cu roboți, genAI etc.).
The Next Normal – Could this be a glimpse into life in the 2030s? | McKinsey & Company
AI nu va înțelege foarte bine emoția umană – culegerea și interpretarea datelor.
În AI avem câștigători și pierzători.
Sunt industrii unde joburile sunt pe cale de dispariție.
AI are rolul nu de a înlocui oamenii, ci unele sarcini (manufactură, producție de exemplu).
România e o țară a paradoxurilor – tineri foarte mobili, cunoștințe IT dezvoltate.
Information technology – Wikipedia
O parte din companiile din Europa au renunțat la India, și au adus locuri de muncă în Europa.
Populația tânără are un grad de ocupare de aproximativ 50% din media Europeana (cei până în 25 de ani). Refuză să lucreze.
Disparitatea de competențe (ce oferă candidatul, ce cere angajatorul).
Este un contrast profund cu nevoile angajatorilor.
În afară de marile orașe din România e sub nivelul minim al UE. (București, Iași, Cluj) Sunt mici clustere la nivelul țării.
Legislația procesează angajații, nu ține pasul cu realității economiei noastre.
Nu avem o reglementare a lucrătorilor pe proiect, pe platformă (Bolt, Uber).
Din punct de vedere al organizațiilor/instituțiilor internaționale, în acest moment problema rămânerii noastre ca indivizi relevanți pe piața muncii depinde nu doar de Stat, ci și de indivizi.
Dacă vrem să reducem din timpul de lucru alocat pentru sarcini repetitive și administrative – un scurt audit, pe matrice, a celor 10-20-30 de sarcini repetitive de făcut într-o săptămână.
Cum se poate scurta timpul dedicat, cum se poate automatiza procesul?
De identificat actorii și procesele – unde se poate delega/externaliza.
Acumularea de informații – la nivel EU, România e sub media europeana în ceea ce privește continuării educației adulților.
1.3% din populația peste 25 de ani a României a mai făcut după studii orice formă de curs.
Media Europeană în 2022 – 12%.
A crescut cifra pe România – 5.4%.
Strategia națională pentru continuarea educației adulților – țintă în 2023 – până în 2030 România să ajungă la un nivel de 17.4% de continuare a educației adulților.
În următoarele 12 luni – sugestie – de făcut 4 cursuri, seminarii, workshop-uri.
Nu neapărat abilități în inteligența artificială (invariabil, toate vor avea nevoie de asta).
Pot fi abilități în management sau alte lucruri.
Networkingul este o idee extraordinar de bună. Rețele de oameni de găsit, nu neapărat din domeniul nostru, oameni care să își dorească să evolueze, ca și noi.
Ca țară, avem premisele pentru menținerea ca țară de joburi foarte bine plătite, externalizate din alte zone către România.
Avem nevoie de huburi regionale, care să țină seama de zone defavorizate. Alfabetizare digitală.
PPP – să permită continuarea educației, dobândirea sau îmbunătățirea abilităților digitale pe care le avem.
PPP
Beneficii fiscale pentru companiile care, prin cheltuiala proprie, fac training vocațional al salariaților. În special în zona digitală.
Ultimul punct – creditele. Multe companii, mai ales în domeniul outsourcing-ului, fac training intern.
La nivel de național – o formă de recunoaștere a trainingurilor informale făcute de angajatori, în interiorul companiilor, și ar permite salariaților să își transfere competențele către angajatori.
E momentul să creăm o Românie care controlează IT-ul și nu se lasă controlată de inteligența artificială.
Ruxandra Serescu
Este important să faci ceea ce îți place.
Mi-am dorit să fac Facultatea de Drept și să profesez ca jurist. Am făcut asta 20 de ani.
În 2022, am ajuns la o situație pe care am luat-o ca pe o provocare.
Ce e de făcut? Să încerci, să ieși din zona ta de confort.
Am ieșit din zona de confort cu teamă.
Într-un context nou, nu fusesem niciodată manager de instituție (manager Camera de Comerț).
Începând cu 2022, Camera de Comerț a căpătat o altă imagine, spun eu. Am venit cu altă viziune.
Cu colegii mei, care erau aceiași colegi pe care îi avusesem, au avut șansa de a se exprima mai mult.
Nu este ușor, este un efort colectiv, presupune multe sacrificii din partea tuturor.
Este greu să găsești un echilibru. Sunt momente în care spun lucrurilor pe nume, onest.
M-am gândit să renunț, să revin la funcția mea, pe care o fac cu plăcere.
Cu ce trece timpul, mă îndepărtez de meseria mea inițială.
Colegii vin și îmi spun că fără mine ce am făcut s-ar nărui. Nu știu dacă e așa, oricine se poate înlocui.
E important să faci cu plăcere ce faci.
Și ce fac acum fac cu plăcere. Pe de o parte, m-am format ca om. Pe de altă parte, a fost tatăl meu.
Tatăl meu a fost mentorul meu, l-am idolatrizat.
A avut două fete, cred că și-a dorit băieți.
A plecat dintre noi mult prea devreme. Totul era bine, într-o lume, cu oameni buni.
Am ascultat de sfaturile lui. Spunea că oamenii deștepți din sfaturile altora, doar proștii învață din propriile greșeli.
De câte ori greșești? Dacă te redresezi.
Inspirație – de a fi pe picioarele mele, a fi un om muncitor, a deveni învingător.
Într-o lume ca a noastră, când preiei o funcție care în mod tradițional a fost deținută doar de bărbați, și funcțiile în care interacționez prin prisma meseriei mele sunt dominate de bărbați.
Devii perseverent, faci față obstacolelor, nu lași mediul să te schimbe, mergi mai departe cu zâmbetul pe buze.
Tata și-a dorit să fiu învingătoare, și și eu și sora mea să fim independente.
Am muncit, am tras, sunt mamă singură de doi băieți.
Au fost momente în care am avut 2/3 joburi pe lângă jobul meu.
Mi-am dorit să progresez, întotdeauna.
Și pe cei din jurul meu, pe tineri.
Dau, în prezent, sfaturi pentru cei care vor să le asculte.
(1) Să faci ceea ce îți place – atunci când faci asta, faci cu ușurință și simți satisfacția că îți ies anumite lucruri.
(2) De asemenea, să ai curajul să mergi mai departe, să nu te lași doborât de obstacole, să ieși din zona de confort. Nu contează ce o să zică lumea. La finalul zilei, să fii tu fericit. Fericirea e relativ. Un om important mi-a zis și mi-a reproșat … Întâi o întrebare – să fii naiv e bine sau rău? Unii o iau ca pe o prostie, alții ca pe un lucru bun. Tatăl meu m-a ținut într-o bulă în care oamenii sunt buni. M-am ambiționat să cred asta. Dumnezeu mi-a adus oameni buni în viață. Am învățat să nu greșim de multe ori în același fel. Cineva mi-a zis că a fi naiv și bun este crezul meu. Tendința noastră e ca atunci când nu primești ceea ce oferi să devii rău. Mulțumesc că nu am devenit rea. Ochii mei sunt uneori mai triști.
Povestea echipei – așa a fost să fie, ne completăm unii pe alții. Am o echipă minunată. Sunt un om norocos, nu aș fi făcut ceea ce am făcut la Camera de Comerț. Sunt oameni care au fost alături de mine de mulți ani. Sunt și colegi care s-au integrat alături de mine perfect.
Nu consider că sunt nici lider, nici manager, ci sunt Ruxandra. Suntem ca o familie. Sunt doar un coechipier.
Eva Litcanu
În urmă cu 14 ani am fost la prima întâlnire a Cercetașilor.
Erau 5 Irina în sală, am fost recunoscută sub numele de Eva.
În prezent, s-au înmulțit și Eva în centrul local.
Mă gândeam – vin oameni care vorbesc de AI și eu vorbesc de legarea șireturilor.
Dar, până ajungi la AI, ai nevoie și să ai șireturile bine legate.
Valori – cel mare are grijă de cel mic.
Povestea a început de mult, de la lectura Cireșarii. Ulterior, am aflat că Constantin Chiriță era cercetaș.
La un moment dat, am ajuns la Cracovia, în Polonia. Au avut cercetășia neîntreruptă vreme de 100 de ani.
Ne-au dat corturi, aveau eșarfe, găseam bomboane ca să ne orientăm.
În ce limbă ne înțelegeam în copilărie?
Aveam 16 ani, se întâmpla acum multă vreme.
Absolventă a unei facultăți de Drept, am studiat și Drept Roman.
Tempora mutantur et nos mutamur in illis! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.
Nu există noțiunea de timp, tu îți faci timp pe baza priorității.
Bucuria și fericirea nu există de unul singur.
Ai nevoie de 20 de copii și coordonator și ai făcut un centru local.
Inițial, nu am avut de unde învăța.
Pas cu pas, am început să învăț și să transmit altora ce știam.
În 2011 am început cu 5 adulți și 20 de copii.
În prezent sunt 4 centre locale de cercetași.
Iar ultimul centru are 125 de membri.
Lucrurile nu se întâmplau doar cu mine, ci cu adulți care își dedicau voluntar din timpul lor.
La Cercetași nu trebuie să știi ceva anume. Nasture, șurubelniță, cheie – nu știi? Înveți, și poți învăța pe alții.
Cea mai mare luptă e să legăm șireturile.
Cercetășia ne întoarce la lucrurile simple și mărunte care ne aduc bucurie
Hobby-urile sunt hrană pentru suflet.
Asta e esența voluntariatului. Nu să faci, ci să fii.
Pe copii nu îi păcălești, dacă nu ești autentic, nu merge.
Și noi greșim, dar nu ne ascundem vulnerabilitățile. Suntem autentici și
România e membră fondatoare a asociației în anii 1920.
În 1915 – prima filială a Cercetașilor în Constanța.
Copiilor le place să se joace.
Tot ce facem e prin joacă și ne întoarcem la natură.
Natura – cel mai mare învățător.
Vrem să aducem adulți alături de noi, și să dăm mai departe informațiile.
Contează să știi să aprinzi un foc de tabără.
Cercetașii se organizează, spun ce au de spus, devin lideri.
După o activitate – nu spui ce ai greșit, ci cum ai putea să fii mai bun.
Cred cu tărie că dacă nu schimbăm ceva în generația asta, viitorul nostru nu sună bine.
Nu întreba – cum să aduc copiii la Cercetași?
Mai bine – ce pot să fac eu ca să ajut Cercetașii, ca adulți?
Trebuie să ai o apropiere față de copii. Copilul are nevoie să fii autentic.
Adulții nu au timp. Dar gândiți-vă ce timp de calitate poți petrece în natură, pe străzile orașului, în parc.
Cât de mult se bucură copiii când adulții devin lideri la Cercetași.
Barierele părinților dispar în activități, copiii le spun pe numele mic.
Chiar dacă vii doar un an ca Cercetaș. Copiii cresc, se duc la facultate, părinții rămân ca Cercetași.
Îmi doresc să petrec timp de calitate.
22 februarie – ziua Cercetașilor.
5 decembrie – ziua internațională a voluntariatului.
Teo Moraru
Port mai multe pălării, fac multe activități.
Am fost o elevă cu 10 pe linie.
Simțeam că puteam să fac multe activități.
Voluntariat, teatru, scris articole, cerc robotică, fizică.
Am ajuns la 16 ani la
Kennedy Space Center Visitor Complex – Official Website
Am reușit să mă dezvolt pe multe arii, pentru că am avut marele noroc să nu fie nimeni în jurul meu care să îmi spună “Nu se poate!”.
La Automatică (UPB) mi-am dat seama că nu pot fi cea mai bună la toate.
Mi-am dat seama că profunzimea cere detalii.
Mentor:
Daniel Rosner | LinkedIn
T-shaped skills – Wikipedia
Pentru un start-up la început de drum, ai nevoie să te implici în toate procesele.
Poți porni un proiect de la zero cu resurse financiare minime.
La liceu nu am auzit niciodată “Nu se poate!”.
În viața de adult, aud asta tot mai des.
Împreună cu o echipă de programatori din Năvodari am fondat
AdminTools.io – Automate Multi-Cloud Environments
Năvodari, the new Sillicon Valley.
Am reușit ideea noastră pe multe scene internaționale.
Am făcut un brand cunoscut pe mai multe continente.
Într-o singură zi, cu inteligența artificială, puteam face ce făcea o echipă întreagă de web development într-o săptămână.
Contează să interacționezi cu cât mai multe tool-uri (instrumente) de AI.
În Constanța am cunoscut oameni extrem de talentați, care lucrau solitar.
Am mai făcut un pas – am început să particip la întâlniri ale comunităților deja existente – Constanța Developers sau Bizz Club.
În februarie 2025, am făcut marele pas, împreună cu Cătălin Cenac – am fondat Ambasada.
În ultimele întâlniri – interacțiuni peste 500 de start-up-uri din ecosistemul local.
Ne propunem să devenim un incubator local, să avem un newsletter, un marketplace etc.
Vrem să fim un loc unde cei care lucrează la propriul start-up să poată interacționa cu alții ca ei.
Ingredient indispensabil – networking.
Cu un buget de sub 1.000 de € am organizat un eveniment – Startup Village.
Când vedem un tânăr constănțean care urcă pe scenă și își prezintă ideea business, știm că am reușit.
La Constanța se poate!
Home – Dobrogea Gastronomic Region
În câteva luni, împreună cu Carmen Ispas – am strâns producători locali sub aceeași umbrelă.
Am făcut legătura între producători și chef-i de fine dining.
Numai oamenii care nu sunt implicați în industria HORECA, au curajul/nebunia să pornească și conducă un proiect ca acesta.
HoReCa – Wikipedia
What does it mean when a Norwegian calls you a “potato”?
Usually, that you are versatile. “Can be used for anything/everything”.
Cum ar fi să avem în Dobrogea:
– O bancă de semințe?
– Un hub de co-creare?
– Un retreat pentru fondatorii de start-up-uri?
Nu știm cum vom ajunge la realitatea acestor scenarii, dar știu cu cine vreau să le construiesc.
Împreună putem deveni invincibili.
Andrei Grădinaru
Cum ne este vândută ignoranța – în interesul stabilității?
În mintea unor oameni – ar vrea să avem aceeași definiție a stabilității.
Un salariu bun, o carieră predictibilă, abilitatea de a cumpăra lucruri cu care să îi impresionezi pe alții.
Ei nu vorbesc despre siguranță. Ei vorbesc din frică.
Frica, dacă o ambalezi frumos, e ușor de vândut.
E o emoție primordială. E prima emoție pe care o simțim, o simțim intens, și este cea mai exploatată emoție.
Să facem un exercițiu de imaginație – cum am putea lua frica și să nu mai fie atât de înfricoșătoare, să facem un pachet pe care oamenii să o accepte?
Luăm frica și o punem într-o cutiuță de cadou – salariu mare, mașină de serviciu, echipament scump.
O împăturim într-o foaie de cadou veselă – birou open space, clădire de sticlă, birou la etajul 20.
O legăm cu o fundiță – facilități, săli, dușuri.
Sunt companii care oferă angajaților camere de dormit.
Linia dintre muncă și viața personală devine din ce în ce mai subțire. În unele locuri, devine insesizabilă. În unele locuri, a dispărut.
Există orașe întregi construite în care, dacă lucrezi pentru compania respectivă, tu nu mai ai nicio grijă. Poți aduce familia să locuiești, copiii, ai grădinițe, ai tot ce îți trebuie.
“Nu îți mai dori nimic, îți dăm noi de toate, tu doar fii performant, lucrează pentru noi”.
Așa se vinde ignoranța sub aspectul stabilității.
Există un branding premium, și problema e că noi plătim.
Plătim nu cu bani, ci cu timp, timp pe care nu îl mai întoarcem.
De cele mai multe ori, ROI nu e de partea noastră când primim recompensa pentru timpul investit.
Unii plătesc chiar cu sănătatea.
Sistemul a fost perfecționat atât de mult, încât e foarte greu de evitat, se află în toate aspectele vieții profesionale.
Retenție (HR), loializare (Marketing), direcții (executive).
Eu îi spun “Ține-l speriat și confuz. Îți va da tot ce are și nu va avea așteptări foarte mari ca ROI.”.
What Is Return on Investment (ROI) and How to Calculate It
Sunt șocat că vin oameni care vin să vorbească cu mine, au ani de muncă, fac confuzia între confortul de la muncă și siguranță, între obediență și maturitate.
“De ce să punem întrebări? De ce să punem sens în ceea ce facem? Executăm viziunea șefului.”
Ei consume resurse, dar nu pentru a își îmbunătăți viața, ci pentru a primi o confirmare că așa e peste tot.
Au o privire de copii nerăbdători, care așteaptă, care vor să își continue viața.
Viața ar fi mai ușoară dacă aș face asta. Rată de succes de 100%, eu aș fi în top ca și trainer.
Nu fac acest lucru, pentru că: (1) sunt ușor troll, și îmi place să le sparg iluziile, când le văd și (2) nu “milă” este cuvântul, ci am o grijă pentru acești oameni, pentru că sunt neadaptați la condițiile de muncă actuale.
Câți concurenți crezi că ai pentru rolul X?
15? 20? Cineva mi-a zis 100, se aștepta să mă dea pe spate.
În momentul de față, media celor care aplică la roluri profesioniste este de 520 per job.
Sunt oameni care nu înțeleg că în momentul de față, Amazon angajează, evaluează și dă afară oamenii cu un AI. Nici măcar nu mai există interacțiune umane acolo.
Oamenii se așteaptă să printeze CV-ul, să facă notițe pe el șamd.
Oamenii aceștia sunt ca unchiul care agăța în trecut fete și își învață nepotul să agațe femei cu metodele vechi.
Este văzut ca un paria, în afara mediului respectiv.
Fix așa se uită angajatorii la acești candidați.
Am acordul unuia să vorbesc despre povestea lui.
Am creat un personaj, Cosmin, pentru a îi proteja identitatea. Toți oamenii de sex masculin pe care îi prezint îi cheamă Cosmin.
Cosmin – agent de vânzări național în oil & gas.
Le-a adus milioane în cont angajatorilor (de €).
Produsul pe care îl vinde Cosmin este foarte greu de vândut.
Omul e un super star din toate punctele de vedere.
Are cariera bine stabilită, are un traseu bine stabilit, a realizat multe.
Cu ce l-aș putea eu ajuta?
Era într-un caz îngrijorător de burnout.
Avea nevoie de o perspectivă, de o idee din afară.
I-am spus, după ce i-am auzit povestea – “De ce nu pleci? Te afli la sfârșit de carieră cu compania. Nu mai ai ce să le dai, nu mai au ce să îți dea.”.
Mi-a spus “Sincer, pentru că măcar aici știu ce nu merge.”.
Era fraza perfectă. În capul meu, îmi dădeam eu răspunsuri la întrebări pe care le aveam.
Aha – “Din acest motiv s-au întâmplat cutare și cu tare în viața personală.”.
Am realizat că ne e mult mai ușor să ne obișnuim cu răul familiar decât să căutăm în altă parte.
Frica ne paralizează. Imaginați-vă cum eram în peșteri.
Unul spunea – “Vezi muntele, hai să explorăm, ce e acolo?”.
Era oprit de majoritatea.
Strămoșii noștri, unii din ei, aveau inițiativă.
Cosmin a fost dat afară, la scurt timp (3 luni) după ce am avut discuția.
Modul în care a fost dat afară a fost impresionant.
Faptul că l-au dat afară l-a surprins doar pe el.
A venit înapoi la mine Cosmin. Dar nu mai era același, era gol.
Ați vorbit cu o persoană vreodată care simțeați că se uită prin tine?
Nu îi lipseau banii, câștigase destul.
Își pierduse identitatea.
“Mi-am construit viața în jurul companiei. Unde mai găsesc eu sentimentul acesta într-un rol nou?”.
Așa ni se vinde ignoranța în detrimentul stabilității.
Dacă contractul s-a terminat, avem o criză de identitate, pentru că nu mai știm cine sunt.
Eu îl consider norocos pe Cosmin, a avut loc un moment de explozie și s-a trezit.
Dar de multe ori, procesul e asimptomatic, îți pierzi flacăra de cucerire a lumii, dar dreptate.
Când te întreabă cineva “Ce faci?”, spui, automat, “Bine”, dar vocea ce trădează.
Soluția nu este una pentru toți, pentru că simptomele sunt diferite.
Sunt însă niște reguli.
Are legătura cu prevenția.
Dacă jobul din care faci parte este comod, te adoarme, acela nu este un job sigur, ești doar tu comod.
Comoditatea ta va fi observată de șef, și va fi speculată de un coleg, care va face un tool care să te înlocuiască.
Stabilitatea nu vine dintr-un job anume, ci vine din a ști cine ești, ce vrei să accepți, ce nu vrei să accepți în viața ta.
În natură, haosul e singurul lucru care produce schimbări în natură.
Învățați să controlați haosul, nu vă stăviliți creativitatea.
Întrebați-vă cât mai des întrebarea “De ce?”, poate pune o stavilă la sistemul care se construiește în jurul nostru.
Corina Bârlădeanu
Am ales să vorbesc despre viitor.
Sper să vă inspir.
Momentul de față e dedicat părinților mei.
Constanța are în memoria mea emoțională câteva momente – venitul la olimpiade, sau când am fost pe scenă să iau premiul de Miss Marea Neagră.
Am plecat la București. Totul pulsa.
Am decis să devin antreprenor, să îmi fac prima agenția de PR.
Am avut succes, premii internaționale.
Am fost listată cu un proiect în Cartea Recordurilor.
România are o mare incidență a afecțiunilor tiroidei.
Am aflat când eram foarte tânără că am fost afectată de tragedia de la Cernobîl.
Accidentul nuclear de la Cernobîl – Wikipedia
E un lucru de alegere – ce facem într-o situație dată depinde de noi.
Puteam să îmi plâng de milă, sau să hotărăsc că nu sunt o victimă, și să îmi iau viitorul în propriile mâine.
Am ignorat diagnosticul pesimist, privirile pline de compasiune.
M-am făcut mai bine decât am fost vreodată.
În perioada post-operatorie am stat în izolare și am făcut un proiect – “Învingători pentru România.”.
A fost cel mai premiat proiect al meu pe plan internațional.
Mi-am reconstruit echipa, pentru că o provocare nu vine niciodată singură.
M-am mutat pe o altă adresă.
Chiar și acum, pe buletinul meu scrie “Str. Viitorului”.
Am primit o nouă provocare când au venit pe lume copiii mei.
Ei au nevoie să vadă ceea ce suntem, nu ce spunem.
Educația e temelia noastră.
Educația pornește de acasă, cu părinți care știu cine sunt, care au o perspectivă asupra viitorului personal și asupra familiei lor, care se implică cu dragoste și consistență în educația copiilor lor.
Ulterior, în martie 2020, un virus ucigaș a oprit planeta.
N-a fost o perioadă ușoară pentru nimeni.
Provocări ca acestea au fost și pentru voi.
Nu a fost o boală, o situație în familie, o situație la serviciu – viața aruncă provocări asupra noastră.
Undeva în 27-31 martie 2020 am avut o situație cu care nu m-am mai confruntat nici în criza din 2008.
Majoritatea clienților au trimis comunicări de închidere a contractelor.
Au încheiat contractele cu agenția, s-au anulat toate evenimentele programate și la care lucram.
Am realizat că în câteva zile părea că am pierdut toate lucrurile la care lucrasem până atunci.
Mi-am dat seama cât de fragilă e bunăstarea noastră și cât de singuri suntem ca antreprenori.
Nu ne putem baza pe sisteme.
Sistemele din jurul nostru sunt depășite.
Ele ne vor ca masă de manevră, ca abonați, ca pacienți, ca consumatori, ca fani.
Nu ne pot ajuta.
Depinde doar de noi să ne luăm viitorul în propriile mâini și să alegem unde mergem.
Din sentimentul că am fost pusă la zid și nu am ce face, am decis că nu o să plece nimeni din agenție, dar vor lucra toți la un nou proiect.
Chiar dacă noi eram afectați de ce se întâmpla, nu avea sens să facem ce făceam anterior.
Avea sens să îi ajutăm pe cei care au nevoie.
Am pornit proiectul nu ca o reacție, ci ca un act creativ de a oferi sprijin celor ce aveau nevoie.
A fost un proiect doar pentru întreprinzătorii români.
Suntem toți legați, conectați la o comunitate românească.
Proiectul s-a numit “New Future”.
Puneam proiectul în loc acelui vid de viitor. Nu ne puteam imagina ce va fi.
Am constatat că viitorul nu e o linie de timp, ci este ceva legat de psihologie fără de care nu putem exista.
Acel proiect este acum un ONG și un podcast, e un mod prin care încerc să răspândesc ideea de conștientizare colectivă.
Depinde de noi să nu ne uităm la narațiunea oferită de mass-media, ci să ne retragem în interior și să hotărâm ce viitor dorim.
Să facem liniște și să dăm curs chemării de a face lucruri temerare.
Mă plângeam cândva că aveam vise poate prea mărețe și la un moment dat le-am realizat.
Visele nu ar trebui să fie așa, ar trebui să fie extraordinare, ar trebui să îți dea piele de găină, ar trebui să te facă fericit că ești în viață și nu doar că supraviețuiești.
Este foarte important să dăm exemplu. Copiii se hrănesc din ce suntem noi.
Convingerile limitative sunt foarte insidioase, și vor să ne convingă că nu avem destul de resurse.
Sper să vă conving că chiar și acolo unde pare că nu avem succes, ne putem crea un nou viitor.
Mi-aș dor să vă întoarceți la acel jurnal pe care poate îl aveți, iar dacă nu, să vă întoarceți la o foaie de hârtie, și să vă întrebați diseară – “Cândva, visam la ceva. Ce s-a întâmplat cu acel vis?”.
Multe vise care duceau spre extraordinar, în care succesul va depinde doar de dorința de a face lucruri mai mari și mai bine.
Mă găsiți în mediul online
- CorinaBârlădeanu – YouTube
- Corina (@corina_barladeanu) • Instagram photos and videos
- Corina Barladeanu
Viitorul nu se așteaptă, viitorul se face.
Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl creezi.
Panel
Q: Cum ați perceput tema ediției?
Tema pentru ediția a X-a: COMFORT OF IGNORANCE
Diana Neagu
Inițial m-am gândit la neștiință – “Fericiți cei săraci cu duhul”.
Venind aici, și auzind atât de multe interpretări ale noțiunii, mi-a făcut o mare plăcere, și am fost surprinsă de nuanțe.”
Ruxandra Serescu
Aici, spre deosebire de alte contexte, am vorbit despre mine, deschis.
Acest lucru poate fi o provocare, te simți vulnerabil.
Eva Litcanu
M-am prăpădit de râs.
Am clișee – cei care vin la Cercetași, vin fericiți. Nici nu știu ce îi așteaptă.
467 de nopți dormit la cort până acum de mine.
Andrei Grădinaru
Nu mi-a dat bătăi de cap, m-a nimerit pe subiect.
Efectele negative se văd fix în mediul acesta profesionist.
George Farauanu
Eu mă simt ca savantul care a descoperit soluția, și nu știe cum să le zică oamenilor.
Adruin Gorpin
Depsre Constangeles – Dragă oraș, începe să trăiești.
Mihai Drăgan
Ar trebui să vedem mai departe – New York, China, mai departe.
Q: Ați avut emoții când ați prezentat?
Adruin Gorpin
A avea emoții e natural și e bine să le folosești în sens pozitiv.
Ruxandra Serescu
Lucrurile despre emoții se învață.
Prima oară când am fost în instanță, mi-au țiuit urechile, nu știam dacă sunt auzită.
Andrei Grădinaru
Nu lipsa emoțiilor e scopul, ci canalizarea lor.
Primul meu public speaking a fost în Constanța, după Ciprian.
Dacă vrei să îți transmiți mesajul, fă-o oricum. Ce se poate întâmpla?
Q: Cum țin părinții mei pasul?
Teo Moraru
Părinții mei nu lucrează cu tehnologia, nu au laptop, doar pe laptop.
Le povestesc părinților mei ce fac, nu înțeleg, dar mă susțin.
Q: Cum poți pătrunde pe piața americană, ca o agenție de digital marketing?
Mihai Drăgan
Când eram mici ne uitam la filmele americane. Trebuie să fie ceva ireal, și artificial.
Casele arătau ca în filme, erau bogați și totul era curat.
Oamenii erau foarte deschiși în discuții.
E o cultură diferită nu doar de România, ci de Europa.
Dacă vrei să ajungi în SUA, ai nevoie să ajungi acolo ca să înțelegi cultura.
Digital Marketing funcționează cu mesaje europene în România, dar în SUA nu.
Q: Există un tool care să te ajută să gândești critic și creativ.
George Farauanu
Ai nevoie să îți exersezi gândirea critică și creativă.
Adruin Gorpin
Dacă lași AI-ul să joace rol de critic, ce rol vei avea tu?
Q: Ce sfat ai avea pentru un tânăr care vrea un echilibru între viața profesională și personală, dar să aibă succes?
Andrei Grădinaru
Contează ce te motivează în viață? Ce valori ai
Trei motivatori – financiar, condiții de lucru, și oportunitățile reale în carieră.
De căutat valori, de stabilit priorități, de căutat joburi care să se muleze
Diana Neagu
Ai nevoie de zeci de ore de lucru.
Corina Bârlădeanu
Echilibrul la vârsta ta nu este recomandat.
Diana Neagu
Pentru generația noastră, care am lucrat multe ore la început de carieră, echilibrul era la muncă.
Ruxandra Serescu
Băiatul meu cel mare are 25 de ani.
Voi nu aveți răbdare.
Aveți nevoie să construiți fundația. Munca, perseverența, profitarea de oportunități.
Dar și niște răbdare.
Unora li se întâmplă succesul mai devreme.
Echilibrul e cel mai greu de păstrat. Trebuie să fii tu echilibrat, să știi tu să pui frână, ca să nu pui prea mare accent pe carieră.
Corina Bârlădeanu
Noi am pus presiune pe noi pentru a ieși ceva.
Ca să faci ceva excepțional, ai nevoie să pui presiune.
Răzvan Pantelimon
Cel mai important e să vezi ce îți place, să faci ce să îți place. Contează să alegi.
Dacă începi să faci cât mai multe, poți să alegi.
Dacă vrei bani, dacă vrei carieră, dacă vrei timp liber, dacă vrei prieteni.
Cum faci din 24 de ore 30? Nu poți.
Vezi ce vrei. Încearcă să construiești încet.
Puneți bazele.
E important când te uiți în urmă să nu ai regrete.
Din fiecare experiență și eșec înveți ceva.
Teo Moraru
Viața de antreprenor este dificilă – ești singurul care lucrează cât mai mult pentru afacerea ta.
Banii vin târziu.
Trebuie să lupți cât mai mult.
Corina Bârlădeanu
Am făcut referire la valori.
Există o carte pe această temă – Monica Ion – valorile sunt acele domenii în care ne este ușor să dăm ce e mai bun.
Dacă nu faci numai ce trebuie, pui accent pe prieteni și familie.
Poți face un afterschool. Dacă dedici timp unde îți propui, ai loc pentru orice.
Q: Uneori simțim că ne plafonăm. Ce facem?
Răzvan Pantelimon
De încercat și alte lucruri
Poate la un moment dat ai vrut niște lucruri, și ai atins niște targeturi.
Dar poți descoperi că îți plac și alte lucruri.
Ai nevoie să încerci.
Până la urmă, ai nevoie de curaj pentru a ieși din această zonă.
Fă și altceva.
Andrei Grădinaru
Poți scala.
Dacă ești un pește, mărește acvariul. Crește zona de comparație.
Deschide franciză.
George Faraoanu
Poți face un spin-off.
Mihai Drăgan
Estee Lauder | Beauty Products, Skin Care & Makeup
Dacă simți că te-ai plafonat, continua.
Dacă vorbești de work-life balance, probabil nu ești pe drumul cel bun.
Andrei Grădinaru
Noul trend la beauty – longevitate. Vezi cum se pot uni cele două business-uri.
Q: Care este cea mai mare credință limitativă pe care o aveți?
Adruin Gorpin
Eu sunt român și nu pot să fac asta.
Mihai Drăgan
Eu sunt român și nu pot vinde internațional.
George Farauanu
Un absolvent de drept nu o să vândă niciodată software
Andrei Grădinaru
Stai cuminte și nu deranja.
Ruxandra Serescu
Nu poți să faci asta – nu o să îți iasă.
Diana Neagu
Pentru că ești femeie.
Teo Moraru
Nu ai destulă experiență.
Corina Bârlădeanu
Nu poți să faci decât un business.
Răzvan Pantelimon
Nu ai nevoie să faci astăzi, lasă pe mâine.
Q: Cum se schimbă rolul de profesor?
Răzvan Pantelimon
Oferim niște instrumente, și arătăm cum lucrează cu instrumentele.
Ai nevoie să știi să folosești instrumentele.
La ce contează să știi instrumente depășite? Uneori nu te poți baza pe ultimele instrumente/tehnologie, ai nevoie să știi și cum funcționează lucruri simple (de exemplu, să navighezi după stele, nu neapărat GPS).
Ai nevoie să îl înveți pe fața ta să își pună întrebări, să nu ia totul de-a gata și să pui bazele unei construcții.
Diana Neagu
Statul își propune să imite modelul american și să învețe profesorii să folosească AI.
Alfabetizarea profesorilor, în scopul educării, în instrumente de AI.
Q: Cum vedeți viitorul TEDx, ținând cont că este o competiție cu mediul online?
Răzvan Pantelimon
Contează interacțiunea umană.
Rămâne inter populōs (lat.) partea de după – pauzele lungi.
inter populōs – among peoples; “inter” = among / between, “populōs” = accusative plural of populus (people, nation).
Discuția de networking de diseară.
Partea de interacțiune e foarte importantă.
E o nevoie de mișca acest oraș, această comunitate.
Tinerii pot duce mai departe această dezbatere.
Q: Legat și de rolul vorbitorilor în continuarea comunității, vedeți un rol?
Corina Bârlădeanu
Viitorul aparține comunităților.
Puteți avea interacțiuni, evenimente și în restul anilor.
Fiecare voluntar poate multiplica mesajul.
Se pot atrage oameni noi în comunitate, și cumpărătoare de bilet.
Poate deveni o mișcare.
Sunt suflete care își doresc să fie văzute, să fie auzite, să facă lucruri extraordinare. Au nevoie de un context, pe care îl puteți face voi.
Ruxandra Serescu
Sunt 36.000 de firme în Constanța.
Noi toți iubim Constanța, și dorim ca acest județ să se dezvolte cât mai mult.
Sunt multe bucățele din același puzzle, care duc la întreg.
Diana Neagu
Ca țară, nu avem noțiunea de alumni, de absolvent al unei instituții.
Atâta timp cât creezi o comunitate TEDx, aceasta ar trebui să fie reprezentantă întâi de ei.
De creat o cultură a noțiunii de absolvenți.
Eva Litcanu
Cred în puterea comunității.
Eu voi duce mesajul mai departe.
Nu e atât de importantă viteza cu care mergi, cât să nu te oprești.
Andrei Grădinaru
Sfatul meu ar fi să nu diluați calitatea.
Gândiți-o ca pe un business.
Dacă produsul e bun, concurența e bună, chiar e constructivă.
George Farauanu
E suficient ca fiecare dintre voi să plece de aici o chestie acționabilă “ieri”.
Vă provoc să vorbiți despre asta.
Factorul de coeziune la nivel local e bifat.
Trebuie ca mai mulți și mai mulți oameni să își găsească inspirația.
Adrian Gorpin
Pe o parte din voi nu vă știu, deși ar trebui să fiu bine conectat.
Contează să participi la TEDx.
Există un parc construit de privați și un ONG, o altă zonă de parc construit de privați și Camera de Comerț.
Soluția – cât mai mulți privați.
Mihai Drăgan
Peste 30 de ani – cum să avem un turism internațional în Constanța?
Cum să aducem mai multe cruise lines în Constanța?
Adrian Gorpin
Contează ce poți să faci ca să ajungi la momentul de care zice Mihai?
Q: Ați tratat tema prezentării cu mare atenție și profunzime.
Tema pentru ediția a X-a: COMFORT OF IGNORANCE
Q: Cum te oprești din explorat și te axezi pe o nișă? Cum știi să te oprești teme din explorat?
Teo Moraru
Cred că momentul în care văd că un proiect aduce cel mai mare impact, atunci mă opresc și îl descopăr în profunzime.
Răzvan Pantelimon
Nu știu să mă opresc, și ăsta e farmecul vieții.
Ar trebui să explorăm, cu toții, dă savoare.
Dacă ne nișăm, e OK, dar nu are farmec.
Q: Cum scap de rușine, sau să consider rușinea ca pe ceva firesc?
Diana Neagu
Când îți dai seama că nu te mai poți întoarce la altceva, nu mai altă direcție.
Ruxandra Serescu
Vezi să nu confunzi rușinea cu bunul simț.
La sfârșitul zilei, nimănui nu îi pasă decât de sine.
Eva Litcanu
La ieșirea dintr-un cort într-un parc, m-am întâlnit cu un avocat.
Andrei Grădinaru
Pe drumul tău de a face o schimbare, obișnuiește-te cu a fi penibil.
Ce om remarcabil nu a fost penibil la un moment dat în viața lui?
Nu există.
E haosul de care ziceam.
Nimănui nu îi pasă suficient de mult, e în capul tău.
George Faraoanu
Am învățat să mă îndrăgostesc de problemă, nu de soluție.
Poți avea succes indiferent dacă primești feedback pozitiv sau negativ.
Adrian Gorpin
Am apărut la Cronica Cârcotașilor, a doua zi apăream din nou la televizor.
Dar iată-mă aici.
Mihai Drăgan
Rușinea nu o învingi printr-un raport de forță.
Truc din latura feminină. În spatele tău e o voce care are tonul dat jos. E OK, în regulă, totul e bine. E vocea cu ton scăzut, din spatele tău, de obicei feminină. Înainte să mă urc pe scenă am ascultat acea voce.
