Să mergem cu toții din România până la Santiago

(Articol scris de Pr. Javier Quesada, Vicepreședinte al Asociației prietenilor Camino de Santiago)

La sfârșitul lunii august din anul 1989 mă aflam la Santiago de Compostela împreună cu o mulțime de tinerii din toată lumea, fiindcă se celebra Ziua Mondială a Tineretului prezidată de Papa Ioan Paul al 2-lea. Îmi amintesc că era atâta lume în centrul vechi al orașului, că n-am putut decât să văd fațada Catedralei de la o distanță mare.

Eram student la Sevilla și cu prietenii din cămin am călătorit cu autocarul prin Portugalia până la Compostela. Îmi rămăsese dorul de-a mă întoarce în Galicia ca să-l îmbrățișezi pe Apostolul Iacob, reprezentat într-o statuie care se află înăuntru Catedralei, chiar de asupra mormântul lui.

Oricum am trăit niște zile de neuitat, mai ales experiența de a participa la veghe cu Papa în Monte do Gozo, care se este primul loc de unde pelerinii pe Camino Francez pot să vadă turnurile Catedralei din Santiago. De atunci într-adevăr a început să fie mai cunoscut Camino de Santiago la nivel mundial.

Și după ani și ani am reușit să mă întorc la Santiago ca pelerin, în anul 2015, când am intrat în Catedrala din Compostela și apoi l-am îmbrățișat pe Sfântul Iacob, așa cum se cade. Mi-am văzut visul cu ochii.

Apoi am înființat o asociație așa cum v-am povestit la articol Camino de Santiago în România. Iar povestea nu s-a terminat aici. Acum 3 luni Papa Francisc a vizitat România și am îndrăznit să-i cerem să binecuvânteze prima bornă kilometrică Camino de Santiago din țară. Și visul s-a împlinit din nou, la 1 iunie 2019 când Papa ieșea din Catedrala romano-catolice din Iași, a binecuvântat borna ce marchează distanța de 4500 km până la Santiago de Compostela. Eram cu emoții în față, împreună cu colegii de la asociație și nu puteam să credem. Dar mai tare a fost când Papa s-a dus la Palatul Culturii și a rostit discursul lui. La un moment dat a zis:

Din această capitală istorică și culturală a Țării se pleca împreună – în Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei (prin Transilvania), spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulți studenți din diferite părți ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie, cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraș, anul acesta, este capitala națională a tineretului. Este adevărat? Este adevărat că acest oraș, anul acesta, este capitala națională a tineretului? [Tinerii răspund: “Da!”]. Trăiască tinerii! Două elemente foarte bune: un oraș care, din punct de vedere istoric, știe să se deschidă și să înceapă noi procese/proiecte – precum drumul de Santiago -; un oraș care știe să găzduiască tineri proveniți din diferite părți ale lumii, așa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potențialul pe care îl aveți și de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună și pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire și fără Dumnezeu niciun om nu poate trăi pe pământ. De aici, astăzi, pot să mai pornească noi drumuri de viitor spre Europa și spre multe atâtea alte locuri din lume. Tinerilor, voi sunteți pelerini ai secolului al XXI-lea, capabili de o nouă imagine a legăturilor care ne unesc.

Atunci mi-am dat seamă că suntem pelerini cu toții și ca trebuie să mergem cu toții din România până la Santiago.

(Articol scris de Pr. Javier Quesada, Vicepreședinte al Asociației prietenilor Camino de Santiago)

https://www.caminoromania.org/

https://www.facebook.com/asociatiacamino/

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.