Reîntâlnirea cu Maria Tănase (regie: Carmen-Lidia Vidu; cu: Mirela Pană)

În 2014 am fost în București la o piesă de teatru / spectacol („Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”).

Am revăzut recent piesa, cu mici variații, la Teatrul de Stat Constanța:

Puteți vedea un trailer și niște imagini din cadrul spectacolului.

„MARIA TĂNASE. O POVESTE” este un one woman show care înfăţişează o versiune despre viaţa celebrei cântăreţe, cu aspecte ale personalităţii ei care sunt mai puţin cunoscute. Documente autentice, scrisori de arhivă, frânturi din interviurile, gândurile şi amintirile ei, analogii cu Edith Piaf sau cu Frida Kahlo, toate alcătuiesc o imagine coerentă a unei femei superbe şi puternice. Într-o montare inedită, cu o imagistică luxuriantă, actriţa şi cântăreaţa Mirela Pană interpretează şi şase dintre cântecele superbe ale Mariei Tănase, acompaniată de pianista Elena Gatcin.

Mai jos, câteva idei de-ale mele de după spectacol.

  • Mi-a plăcut foarte mult timbrul Mirelei Pană, avea asemănări cu vocea Mariei Tănase.
  • De asemenea, cum a interpretat rolul (Actrița Mirela Pană a câștigat trofeul Festivalului de Monodrame de la Bacă – CT100.ro).
  • Vizual, fontul folosit în spectacol mi s-a părut superb.
  • În spectacol erau și fragmente audio cu diferite persoane, interviuri. Peste vocile persoanelor intervievate se suprapuneau diferite sunete, care avea o armonie – exista o legătură între voce și sunetele respective.
  • Vizual, partea multimedia realizată de Cristina Baciu mi s-a părut foarte reușită.
  • Mi-a plăcut cum a interpretat la pian Elena Gatcin.
  • În timpul spectacolului, mă gândeam că sunt două Maria Tănase – una reală, dar în trecut, la care avem acces prin diferite înregistrări audio/video, și una imaginară, interpretată de Mirela Pană, dar pe care o putem vedea.
  • Într-un spectacol de aproximativ o oră, am putut vedea mai multe perspective asupra Mariei Tănase. Mi s-a părut un scenariu bun.
  • Costumele și decorul (Lăcrămioara Dumitrașcu) au fost OK.
  • Ritm melodiilor era energizant (bine, îmi și place Maria Tănase mult).
  • Mi-a plăcut cum se puneau lucrurile în context, cum fragmentele citate aveau o contextualizare.
  • Piesa nu mi s-a părut că ar avea o agendă ascunsă, că ar încerca în mod forțat să îmi provoace vreo emoție, alta decât admirație pentru redescoperirea Mariei Tănase. M-am bucurat să o reîntâlnesc, chiar și în imaginar.
  • Ca parte mai puțin plăcută, piesa nu mi-a provocat vreo emoție, deși consider că, în ansamblu, a fost un spectacol foarte reușit.

Ca observație generală, am venit din Năvodari la teatru, la locația de pe Ferdinand nr. 11, și am găsit că e în lucrări de construcție. Întuneric, nimeni prin zonă, niciun afiș cu noua locație. Intru pe net pe site-ul teatrului, în căutarea unui anunț cu o locație. M-am lămurit că adresa din pagina contact (Strada Ion Lahovari, nr. 2A ) este cea corectă, era aproape, mai fusesem la locație, am găsit ușor. Dar pe site, în afară de pagina contact, nu am găsit nicio referință despre mutarea locației, în pagina de contact era harta cu locația veche, chiar dacă la adresă era adresa nouă, în pagina spectacolului nu se menționa nimic, la teatru în locația veche cu jumătate de oră înainte de începere nu era nimeni.

Maria Tănase. O poveste

Trimite pe WhatsAppEroare linkuri?

Lasă un comentariu

Reguli pentru cei care lasă comentarii »

Puteți folosi Gravatar pentru a adăuga avatar (imagine comentarii).