Am văzut aseară “Pe limba ta” (Centrul de Teatru Educațional Replika) la SEAS 20206, “în care joacă o tânără surdă – Maria Filip și un tânăr hipoacuzic – Adrian Gîrcu” (via »).
Câteva idei:
- În general, nu mă adaptez așa de bine la un spectacol în care trebuie să fiu flexibil ca să înțeleg limbajul. Am văzut piese în alte limbi (germană, bulgară, maghiară), am ascultat/văzut spectacole de operă, și cu toate că în general sunt subtitrate, e complicat să urmărești și subtitrarea și piesa în același timp și dacă nu pot urmări constant la un moment dat se pierde firul și îmi e greu să mă concentrez. În “Pe limba ta” mi-a plăcut că intenționat, cred, se vorbea uneori într-un ritm foarte domol, și am putut urmări subiectul cu atenție.
- M-au impresionat actorii, a fost una din cele mai puternice piese pe care am văzut-o vreodată. Nu atât jocul lor, cât să înțeleg, foarte superficial desigur, cum ar fi viața mea dacă aș avea dificultăți de auz sau vorbire. M-a impresionat.
- Nu consider că e neapărat un spectacol pentru copii, dar în afara lor cred că poate fi văzută de oricine.
Reclame: