Raportarea personală la pandemie

Eu nu înțeleg cum oamenii nu fac conexiunea între două lucruri:

  • Dacă ies din casă mă supun pe mine, și pe alții la riscuri cu consecințe mari;
  • Legile permit ieșirea din casă mai ușoară.

Faptul că punctul 2 se întâmplă nu schimbă nimic punctul 1.

Consecințele pot fi mari, și sunt uimit în jurul meu cât de lejer (cel puțin la nivel de declarație) e tratată problema “ies din casă și pot face rău mult altora prin acest gest”.

Pe plan personal, ies din casă cât de puțin, și “relaxarea” din 15 mai 2020 e pentru mine o relaxare a nivelului restricțiilor grijilor. Acum am griji și mai multe, sunt și mai îngrijorat. Când citesc unele opinii în online cu ce bine e după 15, relaxarea pentru mine e un nivel crescut de îngrijorare.

“Urmăresc cu îngrijorare”. :) Deși situația e serioasă, nu motiv de bancuri.

O persoană care infectează alte persoane poate avea un impact major în viața multor altor oameni. Sunt persoane care la nivel de declarații publice în online pare că nu înțeleg asta.

Și cu măsuri de prevenție, tot e riscant să ieși din casă, și pentru tine și pentru alții.

Iar comparația – consecințe economice certe vs. risc uman posibil – nu înseamnă că ce e cert e mai important de luat în seamă decât ce e risc. Pentru mine, riscul potențial e mai important decât certitudinea economică.

E primăvară. Da, dar e și o situație foarte neplăcută în jur, nu sunt numai flori.

Nic Stage - flowers
Nic Stage – flowers, https://flic.kr/p/8ivj6u

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.