The first loss of love in my life seemed permanent, so when someone is upset, I also think it’s permanent.
Of course, the loss wasn’t permanent, and it wasn’t even a loss, it was more of a “we’ll see each other much rarely”.
Also, of course, people can get by being upset, they can recover from this and move on.
Am un amic care se bazează foarte mult pe intuiție, pe un gut feeling.
Eu am tendința să stau și analizez și gândesc. Dacă pot, evit deciziile pripite, ci stau să analizez un pic.
De asta scriu eu pe blog – pentru analiză. Am nevoie de logică și raționament.
E bine să ai instinct și să poți reacționa rapid, dar uneori, de cele mai multe ori chiar, ai nevoie să poți și să stai cu tine ca să ajungi la concluzii bune.
Mai ales pentru deciziile importante, aș sta un pic și aș analiza o situație.
Soluția nu e aproape niciodată să o iei pe scurtături, să cauți calea pe care n-a mers nimeni, să descoperi eroarea din sistem.
În opinia mea, soluția e munca insistentă. Să poți să rabzi, să mergi mai departe, să insiști, să nu abandonezi.
Acum ceva timp, urma să susțin un training pentru bloggeri – cum să te ocupi de un blog?
Ideea mea nu era însă cea mai fericită (privind cu ochii de acum), că eu doar dădeam tehnica blogului, nu dădeam magia.
Sunt parte din cei care pot să vândă tehnica, dar asta nu e partea grea la un blog.
Da, sunt și bloguri slabe tehnic, dar nu asta e cheia.
Da, poți avea un blog rapid, dar asta e doar o porțiune a succesului.
Cheia e magia, comunitatea, succesul în afișări, cum faci un blog care să fie citit, să aibă o audiență și comunitate.
Iar aici aș fi vorbit pur teoretic, fără să spun din experiența directă.
Am avut, de-a lungul anilor, ocazia să văd mai multe metode de lucru SEO, la modul particular, și Internet marketing, la modul general.
Sunt, în opinia mea, două mari modele:
Poți face un abonament SEO – am întâlnit asta la multe agenții. Dai în fiecare lună mici sfaturi, și clientul devine, cumva, captiv ție.
Alternativa este să faci totul odată. Faci un audit, mare, livrezi toate problemele posibile ale site-ului, se rezolvă, treci la obținere de linkuri sau marketing de conținut. Este metoda pe care o prefer eu.
Despre repetiții și pleonasm – eu am obiceiul să mă repet, să spun aceeași idee în mai multe feluri, să retransmit o idee.
Obiceiul poate fi deranjant. Mai mult decât atât, poate fi și ineficient – oamenii vor ajunge să se obișnuiască cu stilul meu și, dacă nu mă repet, să nu fie atât de atenți la o anumită frază, importantă în opinia mea.
Pe de altă parte, din experiența mea, repetiția ajută.
Sigur, nu să spui fix aceeași frază, ci să o reformulezi, asta ajută la înțelegerea situației.
Din ce știu, în modelul ortodox e uneori permis să mai ratezi câte ceva. Poți să nu ai succes 100% pe plan profesional. Poate fi chiar un compromis care merită făcut – merită să eșuezi profesional, dacă te împlinești spiritual.
În modelul protestant, munca e însă mult mai importantă, și de succesul profesional depind și alți factori
Cred că îmi plac ambele modele.
În modelul protestant lupți pentru tine și pentru alții muncind.
În modelul ortodox, da, vreau să ajut, dar nu e unica soluție de izbândă. Rugăciunea e și ea o soluție.
– Bade Gheorghe, de ce ți-ai omorât nevasta după 30 de ani de căsnicie?
– Știți cum este, domnule procuror, te iei cu treaba, lași pe mâine, pe poimâine …
(via »)
Legat de noul partid pe care vrea să îl lanseze Ludovic Orban, mi se pare foarte greu să mai strângi entuziasm.
Cei care vor ceva nou aleg între USR și AUR (pe baza unor preferințe pe care nu le discut), însă multe din voturi se stabilesc la nivel local – cine e primar, cine e în Administrația locală, lucruri din astea.
Mi se pare foarte greu să mai ajungi la cei 5% dacă nu ai susținere pe plan local, cum au PSD și PNL.
Chiar și pentru USR și AUR e greu să facă asta.
Cu experiențe recente gen USR/Nicușor Dan, probabil voturile vor fi împărțite în lipsă de interes între PSD și PNL. Iar vagile speranțe de mai bine se vor duce la USR/AUR, nu la un partid nou.
Sper să mă înșel, căci e nevoie de sânge proaspăt.
Ca să schimbi ceva, trebuie să admiți că e o eroare.
Mulți sar peste etapa asta.
Dacă provoci o persoană aleatorie despre o eroare, e posibil ca prima reacție să nu fie “Mulțumesc că mi-ai zis, hai să ne uităm împreună mai cu atenție la problemă”, ci să fie “Nu, eu de fapt, …, n-ai înțeles că …, e greșit ce zici pentru că …”.
Și dacă îl iei pe “Nu” în brațe, e greu să mai apară un progres.
Dacă nu admiți eroarea, reușita e mai grea.
În filme și cărți înveți că există un Bine Universal. Binele Suprem. Marele Bine.
În viață, e complicat, iei decizii, trebuie să compari.
Și viața e despre viitor, planul de mâine, acțiunea viitoare.
Dar dacă citești o carte sau vezi un film, poți să vezi ce s-a întâmplat deja, și acolo e un bine universal, o cale clară și unică.