Marţi, 14 octombrie, ora 19.00 vă aşteptăm la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) la o seară dedicată lui Oscar Wilde si volumului “De Profundis“, recent apărut în colecţia Eseu a editurii Humanitas. Invitaţii la dezbatere sunt scriitorii Ioana Pârvulescu şi Radu Paraschivescu, profesorul universitar Mihaela Irimia Anghelescu care a semnat postfaţa ediţiei de faţă şi Sandra Ecobescu, filolog, preşedinte al Fundaţiei Calea Victoriei.
Mai jos, fotografii + înregistrarea video a evenimentului.
Înregistrarea video a evenimentului
Vezi toate clipurile:
Seara Oscar Wilde, “De profundis” (2014.10.14, L. Humanitas) – YouTube
Înregistrarea audio a evenimentului
Fotografii de la eveniment:
[alpine-phototile-for-picasa-and-google-plus src=”user_album” uid=”100050990853086188413″ ualb=”6070813884277486337″ imgl=”fancybox” style=”windows” shape=”rectangle” size=”640″ num=”100″ highlight=”1″ align=”center” max=”100″]
Album Facebook – Follow-up: Seara Oscar Wilde, “De profundis”, cu Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Mihaela Irimia Anghelescu şi Sandra Ecobescu (2014.10.14, Librăria Humanitas de la Cişmigiu) – Olivian Breda
Scrisă în închisoare, De Profundis este o epistola către lordul Alfred Douglas, prietenul şi iubitul lui Wilde timp de trei ani. Legătura lor, condamnată de morala şi legile vremii, îl adusese după gratii în 1895 pe autorul controversatului roman Portretul lui Dorian Grey. Între ianuarie şi martie 1897, întemniţat pentru doi ani la Reading, Oscar Wilde are dreptul, conform condiţiilor impuse de autorităţile penintenciarului să scrie câte o pagină pe zi. Foaia i se lua, la sfârşitul zilei, cu promisiunea, respectată dealtfel, ca textul integral să i se înmâneze la ieşirea din închisoare. Ampla scrisoare a fost intitulată de către Wilde însuşi Epistola:In Carcere et Vinculis. În 1905, prietenul şi executorul literar al scriitorului, Robert Ross avea să dea publicului o ediţie expurgată a scrisorii pe care o va intitula cu această ocazie, De Profundis.
„Stând aici, în această celulă întunecoasă, în haine de osândit, un om dezonorat şi distrus, mă învinuiesc. În nopţile tulburi şi agitate de nelinişte, în zilele lungi şi monotone de suferinţă, pe mine mă învinuiesc. Mă învinuiesc că am permis unei prietenii neintelectuale, o prietenie al cărei scop primar nu era crearea şi contemplarea lucrurilor frumoase, să-mi domine complet viaţa. De la bun început a fost o distanţă prea mare între noi… Nu ţi-ai dat seama că un artist, şi mai ales un artist cum sunt eu, adică unul pentru care calitatea operelor depinde de intensificarea personalităţii, are nevoie pentru dezvoltarea artei sale de compania ideilor, de o atmosferă intelectuală, de linişte, pace şi solitudine.“ (Oscar WILDE)
„Are adâncimea, onestitatea şi stilul autentic ale unui mare autor.“ (W.H. AUDEN)