Am văzut în Constanța două piese de teatru (spectacole inclusiv muzicale): Micul prinț – un spectacol pentru oameni mari și Nastratin.
Ambele piese au avut ca actori: Dora Notarescu / Vlad Gălățianu / Ștefan Ruxanda.
Regizor: Ștefan Ruxanda.
Trupa de teatru, cu turnee periodice ».
Un feedback: Micul Prinț – spectacol pentru oameni mari | Red Nose Society.
Câteva impresii, după cele două spectacole?
- Știam destul de bine o parte din poveștile din ambele zile. Mi-a plăcut atât de mult să fiu spectator, încât mi-am dorit după spectacol să uit cât mai repede ce am văzut, pentru a merge din nou, cu aceeași minte proaspătă.
- Există remix-uri după piesa Drumurile noastre. Dar în mintea mea, doar interpretarea lui Dan Spătaru e cea cu atașament emoțional puternic. Are o voce, un timbru, îl văd pe Dan Spătaru interpretând foarte bine piesa. Așa și aici. Aș putea să văd piesele jucate și în alte contexte. Dar mi-a plăcut să aud piesele în acest context, cu acești actori. Îmi plac remixurile, dar îmi place și originalul.
- Nu pretind că pot “citi” oamenii foarte bine. Mi s-au părut însă niște oameni fundamental buni, și asta contează enorm în context. Când vezi în fața ta jucând Micul Prinț / Nastratin, contează ca oamenii care joacă piesa să fie oameni buni. Mi s-a părut că se potrivesc extraordinar de bine.
- Am scris anterior despre cum contează vocea în cum relaționez cu o persoană (Hristos a înviat! (… și soluția pentru niște dileme personale)). Mi-au plăcut vocile din acest spectacol, mi se părea că sunau foarte bine.
Concluzia mea: dacă vreți să vedeți două piese foarte frumoase, interpretate de trei oameni pe care îi consider oameni buni, mergeți la piese.
