Sunt filme pe care, dacă le vezi, trebuie să justifici de ce te-ai uitat la un film cu o notă mică pe IMDb, foarte probabil o prostioară.
La mine explicația e că filmele de mai jos au avut o audiență foarte mare în România, eu fac marketing online și am nevoie să fiu la curent cu unele lucruri. Nu m-aș uita la un serial care nu îmi place doar pentru a fi la curent cu tendințele (nu am văzut Game of Thrones, 2011–2019, mi-ar lua prea mult), dar, în principiu, mă uit la unele lucruri populare, pentru a fi la curent.
Mai jos, impresiile mele despre 5Gang: Un Altfel de Craciun (2019) și despre Miami Bici (2020).
Scriu despre ambele, pentru că e o oarecare legătură între cele două filme.Am văzut întâi 5Gang: Un Altfel de Craciun (2019):
- Nu m-am conectat cu personajele, nu m-am pus în pielea lor, nu am trăit experiențele lor.
- Scenariul a fost foarte slab.
- Dialoguri necredibile. Auzeai ce spunea un personaj, și părea complet deplasată afirmația, în afara contextului.
- Imaginea și sunetul OK.
- Nu foarte amuzant, dar destul. A mers.
- M-am simțit bine la film, dar nu mi-a dat mari emoții. OKish.
- Un film cam slab.
- Nota 7 din 10 (i-aș da 6, dar nici chiar așa). Luați nota ca un fel de “una din cele mai mici note care se pot da”. Nu dau note mai mici ca 6, dar ce e sub 8 e un film slab, nu l-aș mai vedea odată, și în general e cam timp irosit.
- Dacă te uiți pe nota de pe IMDb (1.6 din 10, cu aproape 2.000 de voturi), consideri că e un film foarte slab. Dacă te uiți la – “Încasări record pentru filmul „5GANG: Un altfel de Crăciun“. A înregistrat cel mai mare succes de box office al unui film românesc din ultimii 30 de ani”, poți să îi dai o șansă.
- De asemenea, am auzit de unii protagoniști ai filmului. Nu m-aș uita la ei pe YouTube, în multe episoade, dar dacă se rezumă totul la un film de o oră și jumătate, și consider că acolo au dat tot ce au putut mai bun din ei, le dau o șansă. Nu m-am uitat aproape deloc la 5Gang. Dar la un film de 90 de minute pot să mă uit, ca să înțeleg mai bine fenomenul.
- Nota mică a filmului ar putea fi explicată și prin faptul că cei care voteaza pe IMDb e posibil să nu fie în audiența filmului. Dar, altfel, da, e un film slăbuț. Poate nu de 1.6, dar pe acolo.
Imediat după (în interval de 48 de ore ambele filme) m-am uitat la Miami Bici (2020). Aveam așteptări scăzute, care nu s-au confirmat:
- Totul e atipic în film, exagerat. Decoruri exagerate, obiceiuri exagerate, costume exagerate, replici exagerate, umor exagerat. La început, m-a deranjat asta, nu e credibil, dar după un timp m-a amuzat.
- Am intrat rapid în pielea personajelor. M-am simțit bine cu ele. Nu toate, dar am intrat în atmosferă, m-a captivat.
- Unele lucruri pe care le spun personajele sunt absout prostești, dar dacă reușești să te detașezi de asta, ți se pot părea amuzante.
- În a doua parte a filmului am râs copios, cum n-am mai râs de mult. Nu mă uit la multe comedii, mă aștept să fie filme slăbuțe, și umorul din unele din ele nu mi se pare suficient de bun. Dar la filmul ăsta am râs. Nu detaliez tipul umorului, ca să nu stric farmecul filmului, dar n-am mai râs de mult ca în filmul ăsta.
- Scenariul a fost slăbut, nu cine știe ce, dar, totuși, captivant. Voiai să vezi ce urmează.
- Mi-au placut decorurile.
- Muzica – OKish.
- Replicile erau uneori atât de barbare, încât îmi e greu să evaluez cum au jucat actorii. Foarte primitiv, totul. Altfel, am intrat în atmosferă, cred că au jucat bine.
- Mi-a plăcut mult în film paradoxul, A vs. B, contradicția. Foarte tare asta.
- Dacă apreciați parodiile, și umorul mai din topor, s-ar putea să vă placă filmul ăsta. Ezit între nota 9 și 10 pentru film, îi dau 10 că m-a distrat pe cinste, și ăsta e rolul unei comedii. I-aș da 9 că are niște scăpări mari pe multe planuri, doar vă zic că m-a distrat și pot trece peste.
- Unele chestii din film au fost educative și noi.
- Nu luați recomandarea mea ca pe “Trebuie văzut acest film”. La comedii gusturile sunt foarte diferite, Andrei Pleșu poate fi foarte amuzant pentru unii, iar pentru alții un alt tip de umor. Nu am o recomandare generală, dar mie mi-a plăcut mult.
Notă: Se întreba odată Gabriel Liiceanu cum intră spiritul în lume, pornind de la unele discuții cu Constantin Noica, și a ajuns la concluzia (link » – se încarcă greu contributors.ro în perioada asta) că prin cărți (el ocupându-se cu editarea de cărți). Dacă citești cărți, capeți spirit. Nu cred asta, cred că prin toate formele de artă, și, mai mult, prin cum trăiești, dacă faci sport, dacă te plimbi prin aer liber, dacă lucrezi, dacă ajuți, cam prin orice activitate o faci spiritul intră. Chestia e că e o diferență între cum intră spiritul în lume prin unele forme și altele. Există lucruri mai înalte și unele mai joase. Și dacă pentru mine poate fi în regulă să caut diamante prin gunoi, mă voi gândi de două ori în a recomanda altora să facă același lucru, și în general voi semnala un diamant, dar nu un gunoi. Sigur, așa cum eu găsesc diamante în gunoi, astfel pot face și alții, dar nu consider că e o strategie potrivită să recomanzi altora gunoi, cu speranța că filtrul altora funcționeaza bine.
Partea tristă e că chiar nu consider că multe lucruri sunt gunoi. :) O pildă »
Așteptați-vă în continuare la ceva gunoi de la mine, că am filtrele joase. :))
