Am văzut Little Women (2019).
Câteva puncte:
- Au recreat foarte realistic, din estimările mele, lumina din perioada în care se întâmplă acțiunea. Îți pui întrebarea – cum era luminată o cameră atunci? Ei, în film afli.
- Uneori, personajele au reacții exagerate. Nu e deranjant, însă.
- Filmul are personaje de care te atașezi sau care îți displac, mi-a plăcut jocul ăsta între extreme.
- Atmosfera mi s-a părut foarte autentică, chiar și reacțiile exagerate, uneori, au contribuit la asta.
- Pe alocuri mi-a amintit de telenovelele care mă uitam in anii ’90 (încercare palidă de scuză – nu aveai multe opțiuni pe atunci; am citit și cartea Sclava Isaura. Pe de altă parte, am citit și cartea Rambo, volumele I, II, III).
- Cu toate că amintește de telenovele, uneori, emoțiile au fost puternice și m-a mișcat filmul, până în zona lacrimilor (a fost pe acolo, uneori).
- Din când în când m-am trezit spunându-mi „Asta e clișeu”.
- Nu mi-am notat vreo idee în mod deosebit, dar filmul m-a pus pe gânduri, uneori.
- Am dat mai sus câteva idei dezlânate. În ansamblu, filmul mi-a plăcut mult (10/10), m-a emoționat, mi-a plăcut.
