Lumea modernă caută să înlăture unele limitări. Prejudecăți, obiceiuri, tradiții, înfrânări, opriri, interziceri – toate par nemoderne.
Lucrul se aplică inclusiv pe plan personal – nu „dă” bine să fii liber.
Totuși, eu consider că limitările pot aduce o formă de libertate.
Să te înfrânezi de la ceva, să te oprești, să nu faci o acțiune, da, e posibil să îți aducă niște frustrări și sentimente de neîmplinire.
Pe de altă parte, libertatea pe care o ai în acțiunile pe care ți le permiți, compensarea prin supra-eliberare poate fi neprețuită.
Paradoxal, dacă te oprești în a face unele acțiuni, poate să îți dea un sentiment de eliberare pe alte planuri.
Exemple concrete de blocări, limitări și înfrânări pot fi multe. Experiența de eliberare de după trebuie însă trăită, nu prezentată ca argument teoretic.
Notă – pun o mare diferență între înfrânările asupra mea, și înfrânările asupra celor din jur. Dacă eu decid pentru mine o limitare, poate fi în regulă, dacă eu limitez libertățile celui de lângă mine s-ar putea să nu mai fie așa de în regulă.
