Cum a evoluat tehnologia?

Tema porneste cu o presupunere: tehnologia chiar a evoluat in ultimii ani. E adevarat, e fals? Eu zic ca e adevarat, deci presupunerea din titlu e buna. Haideti sa va zic si motivele.

Voi prezenta aici cazul meu personal. In 1996, acum 12 ani, am avut prima data acces la un calculator. Mama mea m-a dus la liceul din Navodari sa vad un PC pentru prima data. Pana atunci avusesem un Home Computer (HC 91) – romanesc, asamblat la I.C.E. (Intreprinderea de Calculatoare Electronice) Felix. Surpriza a fost totala. Prima mea intalnire cu un PC s-a soldat cu confruntarea cu niste jocuri (azi banale, atunci uluitoare pentru mine) in Windows 3.1 (versiunea de dinainte de Windows 95). Monitoare alb-negru (dintr-o sala de 8 calculatoare era un singur monitor color). Procesorul cred ca era un x286, si probabil avea mai putin de 4 MB de RAM. Am pornit o versiune primitiva de Word si un Paint (stramos al celui de azi, avea si mai putine functii decat Paintul de azi). Poate azi par ultra-banale aceste programe, dar atunci eu intram in contact cu ele dupa o perioada in care pentru a desena la calculator inseamna sa am un program scris de mine la calculator si sa folosesc tastele sageti de la tastatura HC-ului pentru a desena. Apoi, pentru a ma juca un joc mai primitiv decat cele din Windows 3.1 trebuia sa astept cam 5 minute sa se incarce de pe caseta sau sa il tastez manual. Pentru mine era un soc.

In paralel, in clasa a VII-a am avut acces si la televiziunea prin cablu, la cateva luni dupa introducerea ei in Navodari. Exagerez oare daca va spun ca in primele trei saptamani am stat cu ochii lipiti in televizor? Nu cu mult. Daca inainte de televiziunea prin cablu aveam TVR 1 si TVR 2 (cred), in perioada post-cablu aveam … Cartoon Network. :)) Stiu, nu e tocmai matur sa te uiti cu zilele la Cartoon Network in clasa a VII-a, dar asta faceam. Dupa ce in prima saptamana a fost o descoperire continua, schimbam canalele, vedeam ce e aici si ce e pe dincolo, am luat decizia sa “invat” cel mai bun post T.V. (in opinia mea) pe de rost. Acest post era Cartoon Network si doua saptamani m-am uitat de dimineata pana seara la Cartoon Network sa invat programul. Foarte utila experienta. =)) Dupa doua saptamani stiam cam toate tipurile de desene si deja aveam gusturi. Televizorul meu din acea perioada? Un Grunding color la mana a doua, care vedea destul de slab. Schimbam canalele manual, nu aveam telecomanda, ma duceam la televizor si aveam o mica rotita cu care schimbam frecventa. Cand gaseam un canal trebuia sa reglez cu atentie sa se vada bine. Va dati seama ca daca luam canalele de la un cap la altul, cand ajungeam la capat trebuia sa rotesc din nou de la capat. Nu era comod, dar copilaria mea a fost guvernata de televizorul alb-negru, asa ca acesta era mana cereasca.

Undeva pe la mijlocul clasei a VII-a mama mea da examen pentru gradul I in invatamant. Pentru a redacta lucrarea, profesorul coordonator ii recomanda achizionarea unui PC. Si mama mea a invatat Microsoft Word (pentru Windows 3.11), FoxPro (pentru MS Dos) si Turbo Pascal (nu Borland, ci Turbo, desi cred ca putea rula si Borland Pascal, nu il aveam instalat). Va intrebati pe ce a rulat aceste programe? Pe noul nostru PC, din 1996! :D

Sa va zic ce stiam eu despre PC-uri atunci. Mama mea cumparase carti de IT pe care le-am devorat, nu citit. Le-am citit de cateva ori, erau pasaje pe care le reciteam cu ochii cat casa, nu imi venea sa cred ca se poate face asa ceva la un PC. Era totul magic. Vazusem PC-uri la liceul din Navodari si aveam un HC ’91 inca de prin 1992. Si ce stiam eu despre PC-uri era rezumat in (citat aproximativ):
“un x286 este un sistem destul de bun, cu un x386 insa se obtin performante optime. Pentru cei care doresc performante indiferent si isi permit sa plateasca, exista si noile x486”. Pentium abia aparuse pe piata.

Cum am luat PC-ul? Intai am vazut un PC x286 IBM original nefolosit la mana a doua, monitor alb-negru. Apoi tatal meu a vorbit cu alte persoane si in cele din urma am fost dus la un vanzator de PC-uri. Imi zice: cum suna un x486 la suma de x? Cum putea sa une un x486 in conditiile in care nu aveam cu ce sa il compar si era prima oferta de pret pe care o auzeam? Suna mai bine decat un x386, cam asta puteam sa spun atunci despre un PC.

Ajunge PC-ul acasa. Era un calculator performant pentru anul 1996, scump pentru nivelul de trai de atunci din Romania, si un lux daca numarai PC-urile din blocul meu cu 8 scari. Avea monitor color (wow!), 4MB de RAM, procesor DX2 si hard disk de 80 de MB. Era instalat Windows 3.11 pentru retele, un Office, Norton Commander, Pascal si FoxPro si … jocuri.

In prima seara ne lasa mama sa ne jucam (ea avand treaba cu lucrarea de gradul I). Ne-am jucat, era fenomenal. Iesim din joc, ne uitam la Norton Commander (eu si fratele meu). Imi vine o idee: hai sa invatam Norton Commander tastand la intamplare. Apasam Ctrl + F1, dispare jumatate de ecran. Ramanem inmarmuriti (habar n-aveam ca la PC nu prea exista rau iremediabil, sau cel putin cu un mic efort, se repara cam orice). Tremur, spaime, vine maica-mea, care studiase Norton Commander pentru ca facuse cursuri de initiere in PC, se uita putin prin el si gaseste solutia. Phew. Pana si-a dat lucrarea de gradul I am avut ezitari in a testa lucruri pe PC.

Cum am invatat la PC? Din cateva carti, fara nici un amic care sa se priceapa (eram singurul din clasa cu calculator), fara Internet. Mama mea a stiut mult timp mai mult decat mine despre unele programe – Norton Commander, Pascal, FoxPro (n-am programat prea mult in el nici ulterior), Word.

La inceput am facut gafe de genul: am citit ca fisierele BMP ocupa mult spatiu pe hard disk. Mi-am dat seama ca in directorul Windows sunt niste mici fisiere BMP, le sterg ca sa salvez spatiul. Ulterior, am regretat ca am sters acele fisiere, in cunostinta de cauza, stiam ce fac: erau fisiere pentru desktop, si cand ai cateva programe instalate pe PC si putine optiuni sa pui altele, customizarea desktopului e o pasiune. Acum, uitandu-ma inapoi, imi dau seama ca: fisierele acelea ocupau foarte putin spatiu, la 80 de MB. Imi dau seama ca nu duceam lipsa de spatiu, ca nu aveam date.

O alta gafa: am citit ca trebuie sa faci back-up. Cum faceai back-up in 1996? Pe dischete. Cumparam o discheta, doua, trei. Apare la un moment dat o promotie la dischete 3M. Am cumparat 100 de dischete atunci, la un pret non-modic (azi e 8-10.000 ROL o discheta, faceti un calcul cat costa 100 de dischete azi, si in IT preturile nu cresc, ci scad). Pe hard-disk-ul de 80 de MB nu aveam kituri de instalare. Cu chiu cu vai fac rost de un kit de Windows si unul de Office. Le impart prin arhivare sa incapa pe dischete, si fac primul back-up. Dupa un timp am nevoie de date. Surpriza: din cele 40 de dischete ale Windows-ului si vreo 50 ale Office-ului, una-doua nu mergeau. Tot kit-ul era inutil. :) Asa am aflat ca dischetele se strica. Primele documente realizate de mama mea la PC le-am arhivat, le-am pus pe discheta, si le-am sters de pe hard-disk, ca ocupau spatiu. Discheta s-a stricat, documentele sunt pierdute pentru eternitate.

La un moment dat am aflat ca e bine sa defragmentezi hard-diskul, pentru performanta sistemului. Si defragmentam eu datele cu un program in Windows. Dar pentru ca pe PC aveam o varianta de Norton Utilities pentru MS Dos, am lansat programul. Mi-a sters instantaneu tot hard-diskul. Merg cu PC-ul (nu stiam ca e nevoie doar de hard-disk), pun oamenii programele la loc. Iar lansez utilitarul. Iar pierd toate datele. Merg iar cu calculatorul la reparat. Cam astea erau solutiile mele de invatat sa lucrez cu PC-ul la acel moment. Dar nu imi era frica sa incerc.

Ca parti bune, cand calculatoarele au inceput sa devina populare, ma pricepeam sa lucrez in MS Dos (foarte util cand instalezi Windows 98), stiam sa fac configurari de programe, si eram trecut prin multe. Am reinstalat ceva sisteme de operare in perioada liceului. :)

Revenim la clasa a VII-a. In perioada aceea am invatat multe despre PC-uri. Umblam prin optiuni, setam, vedeam cum este sa utilizezi un sistem. Configurarea pana la maximum era pasiunea mea. Si ma jucam destul de mult niste jocuri din care mai tin minte putine (la cateva formatari nu mai ramanea mare lucru din ce aveai pe PC). 4D Boxing – un joc de box -, era preferatul meu, poate si pentru ca avea un sistem in genul Diablo (poti alege un personaj, pe care il dezvolti). Si era banal de simplu sa castigi daca evitai sa lupti. :))

Cu timpul am facut upgrade-uri hardware si update-uri software.

Hardware: la un an de la achizitia PC-ului am cumparat o placa de sunet (cred ca suma e vreo 3-4 sute de mii de azi). In aceeasi perioada placa de baza cumparata cu PC-ul a dat semne de batranete, si am trecut printr-un upgrade: 586 la 133 Mhz, incredibila valoare de 16 MB RAM, hard disk de 500 MB si cam atat. Placa video cred ca a ramas aceasi – un Cirrus Logic. In vara lui 1998 am facut o achizitie importanta: un CD-Rom. M-a costat 110 dolari (si doar citea CD-urile, un CD Writer avea preturi halucinante). Un an mai tarziu am cumparat o chestie care azi starneste rasul: un CD pentru curatat unitatea de CD-Rom de praf. Prin anul 1999 am cumparat un hard-disk de vreo 2 GB (era enorm fata de nevoile PC-ului). De aici investitiile s-au oprit. In 2001 am cumparat un modem extern (calculatorul era prea slab pentru un modem intern) pe care am platit 1.400.000 ROL. Nu prea mai aveai ce altceva sa cumperi la calculatorul acela. :) In 2005 am adus calculatorul de la Navodari la Bucuresti si l-am folosit, asa vechi cum era, pana in 2006. Am adus calculatorul de la Navodari pentru ca in 2005 un unchi ne-a daruit un PC second-hand Pentium III, care a ramas la Navodari pana in 2006. In 2006 am dus sistemul vechi-vechi-vechi la o matusa, si am adus sistemul de la unchiul meu la Bucuresti. Toate astea pentru ca in 2006 fratele meu si-a cumparat PC. Mi-am cumparat si un monitor LCD in perioada aceea – 950 RON, Samsung 740BF. Am folosit sistemul pana in mai 2007, cand mi-am cumparat, eu personal, primul PC dupa cel din 1996 – cam 1.500 RON, dar aveam deja DVD Writer si monitor.

Asta e configuratia sistemului din 2007: Carcasa Antec NSK 4400, Hard-Disk Seagate 320 GB Barracuda, Procesor AMD Athlon 64 X2 3800+, placa de baza Abit NF-M2 nView, 2 GB Ram Corsair Value Select, DVD Writer Benq DW 1640, Monitor Samsung 740 BF. Cu timpul am mai facut upgrade-urile astea: inca 2 GB de RAM, microfon, boxe Microlab Solo 6 (ok), placa de sunet Creative Audigy SE pentru 4.1 canale, web cam Microsoft VX1000, am inlocuit DVD Writer-ul cu alte doua DVD Writere. E un PC Ok si astazi (dual core cu 4 GB e Ok; placa video pentru jocuri? N-am nevoie, nu ma joc).

Daca vreti sa cititi istoria achizitiei lui, vedeti mesajul acesta: “Cum mi se misca noul PC” (price.ro) (un thread la fel de lung ca si cel curent :D  )

Sa va zic o parte buna cu sistemele vechi: rezista dom’le! Sistemul 486 a avut probleme cu placa de baza. Atat. Din 1997 pana in 2008 (da, functioneaza si azi undeva in Moldova) n-am avut probleme cu el. Hard-disk-ul – functional; floppy-ul – la fel; procesor, placa de baza, memorii – toate Ok. Am avut probleme cu CD-Rom-ul (nu se mai deschidea tray-ul singur, trebuia sa fortezi), si asta pentru ca imi placea sa ma joc deschizandu-l si inchizandu-l fortat cate 20 de minute pe zi. In 1996 am avut o combina audio – dublu casetofon, radio, pick-up. S-a stricat pick-up-ul, o caseta nu mai functioneaza. Dar pot asculta si azi casete audio si radioul e foarte bun. Pentru un aparat care functioneaza de 12 ani, nu e asa rau. Televizorul Grunding e si acum activ undeva la tara, cu un singur canal – TVR 1. Asa cum a fost atata vreme obisnuit. :)

Software: In vara lui 1996 am cumparat primul joc pentru PC. Era un joc pe 5 dischete (intre timp invatasem ca dischetele nu rezista, asa ca am facut copie de siguranta imediat). A durat vreo 2 saptamani pana am reusit sa il fac sa porneasca (cu o vizita la Constanta doar pentru asta intre timp). Dupa primul upgrade la 586, am instalat Windows 95, despre care citisem cu atata atentie in revistele IT pe care le cumparam atunci (CHIP, PC World, Computer World si inca una pe care am uitat-o). Era fantastic! Iubeam sa il folosesc, sa ii vad optiunile, sa citesc despre el. Cu timpul, foloseam programe de pe CD-urile proaspat introduse in revista CHiP si foloseam Windows-ul intens. Din 1997 am facut la liceu Borland Pascal. In aceeasi perioada am descoperit Dos Navigator (inlocuitor al Norton Commander). Doua programe folosite mult de mine in timpul liceului. Am invat sa scriu programe, si sa inteleg algoritmi de baza. Acasa la Navodari n-am avut un Windows mai nou decat Windows 95. La Bucuresti, in camin, am avut acces la PC-uri cu alte sisteme de operare – Windows 2000, Windows me, cu timpul Windows XP. Si intr-o fundatie am avut acces la PC-uri cu Windows XP, Windows 2000 sau Windows 98 (alternativ). Dar pentru ca nu erau PC-urile mele, nu puteam configura cum imi doream (nu mi se permitea, sau nu avea sens sa imi configurez un PC daca statea altcineva la el si poate nu ii placeau setarile mele). Cand am adus sistemul din 2005 in Bucuresti il foloseam doar pentru muzica si editare simpla, nici macar pentru Internet. In 2006 am folosit sistemul din Bucuresti pentru mai multe deja: Internet, aplicatii destul de complexe. Era un sistem Ok. Si a venit noul sistem. Tineti minte cum la inceput lansam programe de defragmentare fara sa citesc despre ele, doar ca sa vad cum se comporta? In 2007-2008 am citit mult despre Windows Vista. Am decis ca nu am nevoie de el, dar l-am instalat ca sa fiu iarasi baiatul din liceu care stie mai bine decat tot blocul sa administreze un sistem. L-am folosit cateva luni doar pentru asta – sa il invat, sa stiu sa il folosesc bine. Am ajuns la abilitati destul de bune cu el.

Experienta mea cu Windows Vista o gasiti aici: “De ce, din perspectiva mea, Windows XP SP2 este mult mai bun decat Windows Vista Ultimate?” (Olivian.ro).

Poate va intrebati cum stam cu televiziunea in perioada asta? In perioada liceului am fost pasionat de PC, de citit, si si de televizor. In timpul facultatii accesul la televizor era destul de redus. Verile mai mult, cand eram la Navodari. In facultate am capatat obiceiul sa nu ma mai intereseze televizorul. Atat de mult incat nu mai stiu bine nici lucrurile care imi plac in prezent cel mai mult la televizor si care dureaza foarte putin: reclamele TV. M-am uitat recent la televizor la un calup de reclame. Din zece reclame am stiut doar una, vazuta de Craciun. Cam asta e. Nu prea am ce sa mai vad la televizor.

Ce fac in prezent la PC? Job – SEO. Comunic – Yahoo Messenger si email. Bloguri – vreo 7 de care incerc sa ma tin sa fie active. Ma informez. Ma uit la filme (cand fac altceva – mananc sau fac exercitii in camera). Ascult muzica (cam tot timpul cand nu ma uit la filme). Aflu lucruri noi.

Acum comparati ce fac acum cu ce faceam acum 10 ani. Comparati cei 4048 de RAM cu cei 4 MB de RAM in 1996, cei 16 MB de RAM in 1997 si cei 128 MB in 2006 abia. Comparati hard-diskul de 320 GB cu hard-diskurile de 80 MB, 500 MB, 2 GB si 40+10 GB (la PIII). Comparati unde era Internetul acum 10 ani cu unde e azi (eu am vazut pentru prima oara Internet in anul 1997, la un calculator la liceu, la ora de informatica; am avut personal Internet la Navodari in vacante din 2001; azi am doua conexiuni de Internet in apartamentul in care stau).

In concluzie, cum a evoluat tehnlogia in ultimii 10 ani pentru mine? Televiziunea a decazut in ochii mei, filmele le vad in prezent la PC (continut on-demand). Nu am nevoie de combina muzicala, de ziare. Depind de lucruri virtuale (jobul meu e puternic influentat de Google) si imi place asta. :) Cred ca daca in 1996 te pricepeai la calculatoare daca stiai sa la gestionezi (instalare Windows, depanare hardware, chiar si programare), azi accentul cade pe utilizarea lor (bloggingul nu cred ca tine atat de IT cat de comunicare).

Copiază URL articolTrimite pe FacebookTrimite pe WhatsAppEroare linkuri?