Am citit opinia unui amic care zice că discuțiile despre melodia Trupei Taxi – Despre Smerenie au împărțit taberele. Împărtășesc opinia, și pentru că divide et impera e o metodă preferată de-a mea de analiză, hop! și eu, cu o opinie, ne-smerită, poate.
În general, mă feresc să scriu despre lucruri fără nicio finalitate. “Părerea mea despre motivul pentru care iarba crește în sus și nu în jos”. Ok, fascinant, dar e cel mult un exercițiu intelectual, citesc și n-am făcut nimic.
Din întâmplare, fără să fiu interesat în mod deosebit de subiect, am citit azi și opinia unor creștini (declarați), și opinia HotNews, și m-am mai intersectat și cu alții.
Câteva observații, care sper să aibă o finalitate, de tipul “am învățat ceva de asta”.
– Greșeala HotNews în abordarea subiectului (poate fac și alții, nu știu, în general îi citesc doar pe ei) e că, deși sunt obiectivi, și încearcă să împace și capra și varza, în situația de față, dacă lor le place mai mult de varză, ți-o arată bună, și capra rea. Au ei stilul ăsta, dacă le place de varză, îți dau în general știrile pro-varză mari și frumoase, și detaliate, și dacă e vreo știre despre capră, e tratată secundar sau deloc. În cazul de față, au prezentat – apariția clipului (detaliat) – foarte sumar reacția lui Grigore Leșe (de tipul “n-am știut ce filmez) – apoi, foarte detaliat contra-reacția (“ba ai știut, uite dovada scrisă că ți-am zis email cu asta”). Iarăși, au prezentat în detaliu pozițiile artiștilor, iar, de partea cealaltă, au prezentat opinii ale oficialităților bisericești, care au uneori tendința să vorbească într-un fel complet ne-atrăgător (adică din tabăra opusă au ales opinii care, deși oficiale, nu sunt măgulitoare). Dar, cel puțin, pot admite că în general HotNews au prezentat lucrurile obiectiv, deși, poate, părtinitor.
– Am citit și opiniile / postările unor creștini. Aici fie a fost de emoții / suflet / psihologie – cum ar trebui să se raporteze un creștin la clipul de față, ce învățăminte tragi, ce zice sufletul despre asta, și cu asta am fost de acord, și mi-a plăcut ce am citit, fie, pe de altă parte, cu prezentarea știrilor pe tema subiectului. Și aici au apărut, ca surse de știri – anti-clip, și prima reacție a lui Grigore Leșe, nu și cele ulterioare. Dacă de la HotNews mă aștept să fie umani, și să prezinte incomplet și ne-obiectiv o situație, de la creștini am tendința să cer imposibilul, anume ultra-corectitudinea, și balansul total. N-am văzut (fără să caut intens) partea opusă, părerea contrară, echilibrul. Totul e doar alb, nu e nicio pată de gri. Totul e “a greșit Taxi” (alb), nimic, dar nimic despre altceva (poate, zic și eu, o fi o urmă de gri și acolo). Iar să dai știrea cu “uite ce-a zis Grigore Leșe”, și să nu zici reacția Trupei Taxi la afirmația acestuia e de neînțeles. “Uitați o jumătate de știre, știrea creștină, albă și pură”.
– Sunt uimit că Trupa Taxi e uimită de reacțiile stârnite. E ca și cum vrei să faci o expediție pe Marte, anunți asta, nu zice nimeni mare lucru, apoi te apuci și pregătești expediția, petreci mult timp în această inițiativă, ai construit o navă specială pentru Marte, și când proiectul navei e gata făcut pe la 30%, ai adunat o echipă, și ai pregătit în detaliu expediția, cineva face o inițiativă prin care afirmă, cu oarecare efort, și muncă, că Pluto e mult mai atrăgător, și că ce bine e pe Pluto, și că ce mult îi place Pluto, și că nu-i place culoarea roșie. Și face o campanie pro-Pluto și anti-Marte. E un timp adecvat să spui unele lucruri (înainte să te apuci de un proiect, și doar ca excepție când e într-un moment când nu prea mai poți da înapoi), și mai sunt unele lucruri care se spun (“schimbă asta ca să fii mai bun”), și lucruri care nu se pot schimba (“ești mic/gras/urât/verde”). Dacă îmi spui când nu mai pot da înapoi, și îmi spui despre niște lucruri pe care nu le pot schimba, mă afectează.
– Nu îmi dau seama unde e echilibrul aici, dar m-a amuzat că reacția, în general, a celor din Trupa Taxi și a celor care au apărut în clip a fost “păi n-ați înțeles cum e treaba cu spiritul și sufletul, pe două planuri: a. Nu ne-am luat în serios, clipul a fost o chestie melancolică și calmă, nu voiam să dărâmați biserica, doar prezentam părerea noastră, fără să așteptăm să vă suflecați mânecile și să faceți ceva. b. Este o metaforă mare-mare-mare, și nu ne refeream la dimensiunea bisericii, sau la construcție, în sine, ci era o metaforă pentru mândrie vs. smerenie”. M-a amuzat că replica de tip dat peste nas a fost “n-ați înțeles cum stă treaba cu sufletul”. Nu știu dacă e reală, dar e teribil de amuzantă.
– Răspunsuri ortodoxe de tipul “Da’ cine e X să îmi zică mie …” pot fi înțelese spiritual, dar obiectiv, uman, și într-o societate modernă nu își au locul. Să îl iei pe cel din fața ta, chiar dacă se leagă de construcția unei biserici, să îl desfaci și să îi analizezi trecutul, și să spui că X e prea jos pentru a avea tu ce învăța de la el nu mi se pare modern. Poate fi creștin, nu mă pronunț, dar nu e modern, și, din acest punct de vedere, ne-adecvat.
Concluzii personale:
– N-am găsit vreo sursă de știri ortodoxă obiectivă în scurta mea căutare. Rămân la HotNews (+verificat periodic alte surse, pentru echilibru).
– Ai ce citi (și încerca să treci dincolo de cuvinte) pe tema sufletului de la unii creștini, și mai puțin de la alții.
– Clipul, interpretat brutal, are o doză de inadecvare (nu acum era momentul să spună asta, și nu despre niște lucruri pe care le poți controla foarte puțin și foarte greu); pe partea cealaltă, are o poezie și o metaforă (lemn = modestie/smerenie); nu mă pronunț între cele două talere, dar sunt motive și de o parte și de alta.
– Mi-a fost util să citesc HotNews pentru prezentare obiectivă a situației, și diferiți creștini pentru o perspectivă umană / suflet / alte asemenea.