Despre primele mele calculatoare – înapoi în 1992, înapoi în 1997 (pe vremea mea …)

Mai ţii minte care a fost primul tău calculator? Eu mai ţin, şi mi-a fost aşa de drag de el … :) O să vă zic de primele două calculatoare ale mele.

Update: am câştigat la concurs! Sunt atât de fericit! Mersi giz.ro!

Primul meu calculator se chema HC – Home Computer. Mi l-au cumpărat părinţii prin 1992. Era un HC ’91, eu aveam vreo 9 ani. Ştiţi cum mă uitam eu la calculatorul ăla? Era mană cerească. Hai să vă zic arăt cum se prezenta:
Photobucket

Sursa.

După cum vedeţi tot sistemul era inclus în tastatură. Nu avea unitate centrală, era totul o tastatură groasă. Îl puteai conecta la televizor sau la un monitor special. Dacă îl puneai la televizor alb negru, aveai 8 culori – alb, negru şi 6 nuanţe de gri. Dacă îl puneai la televizor color aveai 8 culori diferite. Dacă îl puneai la monitorul pe care puteai să îl cumperi odată cu acest … lucru (calculator e muuult spus), aveai alb, negru şi 6 nuanţe de verde. Monitorul nu era alb-negru, era alb-verde :))

Bun. Aveai o memorie RAM (infimă). Nu aveai dischete (cel puţin versiunea mea de HC nu avea), puteai cel mult să salvezi pe nişte casete. Nu aveai hard disk, de fiecare dată când porneai maşinăria trebuia să încarci programele de pe casetă.

La început îmi scriam singur programele de mână. Şi nu le salvam. Ca să vă faceţi o idee, trebuia să tastezi câteva pagini de cod, pentru a obţine, la sfârşit, un joc foarte banal sau un program foarte simplu. Ehe, ce vremuri! :)

Prin 1996 am avut primul PC – era un x486, cu 4 MB RAM, hard disk de 1-200 de MB (pe acolo), placă video cu 1MB memorie video. Mouse serial! Tastatură fără tasta Windows pe ea şi butoane de genul Sleep / Wake. Ce să mai, alt sistem foarte performant. Aveam Windows 3.1, aveam MS Dos (da, chestia aia în mod text), aveam Norton Commander.

Lucram exclusiv pe dischete, prima unitate de CD pe care am cumpărat-o a fost abia peste vreun an, a costat 110$ (în prezent e pe undeva pe la 10$).

Hai să vă zic câteva experienţe:
a. Am citit într-o carte (da, erau cărţi fizice care te învăţau să foloseşti PC-ul) :)) că pozele BMP ocupă mult spaţiu; Afirmaţia în sine era adevărată, însă ce nu ştiam eu la vremea respectivă era că o poză cu rezoluţie mică, chiar dacă e BMP, nu ocupă mult spaţiu; Şi m-am apucat să şterg pozele BMP de pe hard disk, inclusiv cele câteva zeci de poze cu background-uri din Windows; Nu vă spun cât am suferit ulterior şi oftat după nişte bitmap-uri să îmi decorez iar desktopul;
b. Nu aveam kit-uri de instalare; Venea PC-ul, aveai programele instalate, era foarte bine să nu strici ceva; Aveai o problemă cu Windows-ul? Îl duceai la “reparat”; N-avea nimeni prin zonă CD-uri cu Windows-uri, kit-uri de instalare, mergeai cu PC-ul la reparat;
c. Când am fost a doua sau a treia oară cu el la reparat, le-am cerut să îmi pună pe hard disk şi kit-urile de instalare; Am făcut o arhivă multivolum şi am pus kit-urile de Windows şi Office pe vreo 40 de dischete fiecare; Aşa am aflat că dacă ai un kit pe 40 de dischete şi o dischetă se strică, ai pierdut tot kit-ul; Ca idee, dura un pic peste un minut doar copierea unei singure dischete;
d. La un moment dat am descoperit o soluţie magică de formatat dischete; În anului Domnului 2009 eu aş intra pe Net şi aş citi vreo 4 articole pe tema asta şi aş şti dacă soluţia mea e bună sau nu; În anul Domnului 1997, imediat ce am aflat de soluţie, m-am apucat să formatez toate dischetele cu soluţia magică; Câştigam aproximativ 5-15% din capacitatea unei dischete; Ce pierdeam (aveam să aflu ulterior) era o creştere substanţială a riscului ca discheta să se defecteze;
e. La un moment dat cei de la TDK au avut o promoţie – la nu ştiu câte cutii de dischete cumpărate, primeai o cutie gratis; Cum n-avea nimeni CD-uri pe vremea aia, iar eu nu aveam unitate de CD, am cumpărat undeva la 100-150 de dischete; Eram the floppy disk master; :)
f. Prima dată când mi-a venit PC-ul acasă am intrat în Total Commander; Era împărţit în două părţi, stânga şi dreapta; Eu şi fratele meu mai văzusem un PC de vreo câteva ori, dar nu ştiam mai nimic despre el; Cum-necum, am făcut partea din stânga ecranului neagră; Spaimă, temeri, ce-am făcut? Am stricat calculatorul; :)) Vine maică-mea :)) care făcuse cursuri de informatică şi rezolvă problema;
g. Citesc eu într-o carte despre calculatore (lame, I know) că dacă faci arhive la documente reduci spaţiul; Mai citesc că dacă ţi se umple hard disk-ul, e bine să pui o parte din date pe dischete arhivate; Soluţia ideală, nu? Iau eu toate documentele de până atunci (vreo 6 luni de muncă) şi le pun într-o arhivă; Pun arhiva pe o dischetă multivolum (adică arhiva era împărţită pe două dischete); Una din dischete se strică; Am pierdut toate documentele; Tough lesson;
h. Citesc eu într-o carte (somebody stop me!) că dacă faci defragmentare PC-ul se mişcă mai repede; Aveam Norton Utilities (una din primele versiuni); Lansez programul de defragmentare, nu mai porneşte PC-ul meu; La reparat, îmi pun ăştia din nou softuri, pun şi Norton Utilities; Lansez programul de defragmentare; Nu mai porneşte PC-ul; Aaaargh! Înapoi la reparat; Pun ăştia programul de defragmentare; Şterg programul; :))
i. Totul era testing & see what happens; Obişnuiam pe vremea respectivă să nu dau shut down, mi se părea un mit; “De ce ai nevoie? Ţi s-a întâmplat vreodată ceva rău?” Poc! Opream PC-ul; :)
j. Cea mai tare carte ever: Windows 95 Tips & Tricks; Ditamai cartea, foarte bine documentată, cu sfaturi şi şmecherii pentru Windows; Mi-a plăcut mult;
k. La vreo 3-4 ani de folosire a PC-ului mergeam pe la oameni acasă şi reinstalam Windows-uri; Aveam o foaaaarte bogată experienţă în stricat PC-uri, acum puteam să le repar;
l. Am învăţat destul de bine comenzile MS-Dos, am folosit şi Dos Navigator, am programat în Pascal;
m. Ca jocuri: ChessMaster 5500 (ăsta e de prestigiu), dar şi Mortal Kombat 4, Quake (în reţea), Atomic Bomberman (doi la un PC), mai târziu Heroes III;

Am folosit sistemul (updat-at ulterior la un x586 cu 16 MB RAM, 3GB hard disk şi o placă video de 4 MB) până în … 2006! :) 10 ani de folosire a unui PC; Ca idee, în Windows 95 (singurul post-Windows 3.11 care îmi funcţiona bine), puteam să rulez o aplicaţie de redat MP3-uri (dar nu WinAmp, solicita prea multe resurse WinAmp-ul) şi să scriu un fişier text în NotePad. Era chiar drăguţ să ai în 2006 un x486 funcţional. :) PC-ul funcţionează şi azi. Iar monitorul lui e un monitor de 14″ (avea filtru de monitor, azi nu mai ştie nimeni de aşa ceva) care merge şi în ziua de azi. Ok, recunosc, am schimbat judeţul şi probabil suma de vânzare a unui asemenea sistem e muuult sub 10 dolari. :)

PC-ul actual e un dual core cu 1 TB hard disk, 4 GB de RAM şi monitor de 22 inch. PC-ul actual, cu dual core, e al treilea PC (dacă considerăm HC-ul ca fiind un PC, ceea ce e mult spus).

O experienţă frumoasă.

Notă: pentru concurs.

2 comentarii la „Despre primele mele calculatoare – înapoi în 1992, înapoi în 1997 (pe vremea mea …)”

  1. Niste mici precizari:
    – aveai 15 nuante de gri/culori, nu 16; 8 culori de baza + varianta mai intensa a fiecareia, cu exceptia celei de negru (nu era negru intens) = total 15
    – monitorul era verde/negru, nu alb/verde; mai erau si pe portocaliu/negru
    – Windows 3.1 avea kitul pe 9 diskete

  2. Mulțumesc frumos de feed-back.

    Ai dreptate, 15 culori.

    Legat de monitor, știu că cea mai deschisă culoare era alb și cea mai închisă era negru. Iar între ele erau diferite variante de verde. Eu am zis alb/verde, tu zici verde/negru. OK, mă rog.

    Am zis în articol că erau vreo 40 de dischete pentru Windows.
    Nu știu valoarea exactă, vorbim de o amintirde din 1997/1998, dar era un kit făcut de mine personal.

    Adică era Windows-ul, într-o formă sau alta, în PC, și eu am făcut kit din asta, cu program de arhivare.

    Nu era kit original, copiat de mine.

    Mulțumesc de atenția lecturii și de răbdarea să mi le explici. :)

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.