Despre a scrie, ca exercițiu, ca pregătire

Nu îmi plac cei care se consideră atât de buni încât să vorbească mult, și să înflorească, și să zică câte lună și în stele. Sunt foarte puține persoane pe care le ascult, Andrei Pleșu, Neagu Djuvara (aceștia doi inclusiv pentru timbrul vocii, îmi place mult cum “sună” vocea lor), uneori Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu și Gabriel Liiceanu. Am senzația că majoritatea fac ce spunea că face pr. Bartolomeu Anania înainte de a scrie Biblia – se pregătesc pentru o etapă importantă.

Ei, majoritatea sunt într-o pregătire. Chestia e că eu nu prea doresc să ascult această pregătire, doresc direct momentul. Însuși articolul de față e un fel de pregătire pentru ceva mai bun. Nu știu ce va fi, că dacă l-aș ști, l-aș scrie.

Poate articolul “Despre ură”, acela e un bun început în această direcție.

Câteva idei:
– Pregătirea e absolut necesară. E absolut necesar să curgă maculatură multă, să ai exercițiul scrierii. Trebuie exersat acest talent.
– Dacă poți, nu trimite mailuri lungi unei singure persoane, sau evită să faci asta. Sunt situații în care trebuie să faci asta, eu fac uneori servicii de tip consultanță, sau training, sau alte asemenea, fie direct cu o persoană, fie cu foarte puține. Dar, la modul general, dacă ai nevoie să comunici, fie comunică doar cu tine, sau doar cu masele.
– Caută să vii cu idei noi. Nu scrie o carte care să detalieze o singură idee. Am făcut asta, în articolul “Despre ură”, pentru că am vrut ca ideea respectivă să intre în mine. Era un exercițiu de modificare a unor tipare mentale. Dar din perspectiva cititorului, articolul putea fi rezumat cu ușurință la un articol de vreo 2-3 pagini, nu erau necesare toate detaliile. Ei, dacă tot scrii, caută să vii cu ceva nou, fie cu idei noi, fie cu o demonstrație nouă.

Nilufer Gadgieva - Writing Forever
Nilufer Gadgieva – Writing Forever, https://flic.kr/p/niCXrs

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.