Sunt o persoană relativ obsedată în a umple fiecare fracțiune de mili-extra-pico-secundă.
Cu https://www.rescuetime.com/ primesc săptămânal raport cu ce am făcut săptămâna trecută (fără niciun efort din partea mea, altul decât de a avea un program și o extensie de browser rulând), și cu https://www.last.fm/ am statistici săptămânale (și anuale) cu muzica pe care o ascult. Altfel, dau ratinguri la aproape tot ce citesc pe https://www.goodreads.com/ și la filmele văzute pe https://www.imdb.com/.
Asta pentru cronometrare.
Ca acțiuni – îmi place să merg la teatru (de câteva ori pe lună), la cinema (vreo 5-6 filme pe an), la conferințe și lucruri din gama aceasta, unele online, unele fizice, unele în apropiere de unde locuiesc, altele în București (am participat la cel puțin 1.000 de conferințe fizice).
Caut să trăiesc sănătos, dar sport fac destul de puțin, în general după mese.
Studiez în mediu formal (facultate) ca hobby, nu ca necesitate de job, deși e ca și cum ai zice că cititul de beletristică nu te ajută la matematică. Nu te ajută direct, dar exercițiul e util.
Mă văd cu amici, pe care îi distrez când le zic că eu am de obicei și oră stabilită de început de întâlnire, și una de final de întâlnire, știu destul de precis cam cât am alocat pentru întâlniri.
La calculator joc șah online. Mai am și alte jocuri (Heroes of Might & Magic III și Diablo, câte-o strategie), dar pe acestea le joc mai rar.
Am feed-uri și parafeeduri RSS, și sunt abonat la mult prea multe newsletter-e. Încerc să fiu informat din mai multe surse. Sunt în urmă cu lecturile efective, tot strâng newslettere, de exemplu.
Îmi place să salvez pentru lectură ulterioară ce se postează pe HackerNews. Reiau periodic lista, cam o dată pe lună. Chestia e că sunt atâtea de citit, că nu am deloc în minte când voi ajunge la zero cu știrile strânse. Dar procesul mi se pare util, mă motivează să fiu și mai organizat.
“Shoot for the moon. Even if you miss, you’ll land among the stars.” ―
Documentez chestii pe blog, care e surprinzător de util pe tot felul de planuri, e un bonus + bonus + bonus, nu îmi e deloc clar de ce nu au mai mulți oameni blog.
Când călătoresc și stau jos încerc să citesc pe mobil, Kindle sau carte fizică.
La calculator, depinzând de situație și stare, ascult muzică (de obicei) sau chestii care se pot asculta în fundal (mai rar).
Când călătoresc ascult la căști.
Îmi place să fiu conectat și cu partea spirituală, e parte din interesele mele, alături de evenimente care au loc în zona unde locuiesc.
Aș vrea să zic despre lucrurile de mai sus că exagerez, că ar trebui să reduc, etc. Îmi plac ENORM.
Am rutina mea, sunt pionier.
Partea negativă? – dacă vreodată mă sună cineva cu “suntem la o terasă, nu vrei să vii?”, prima intenție e să mă pufnească râsul la așa întrebare. Nu e 100% exclus, dar e foarte puțin probabil ca acea întâlnire, neplanificată, să aibă loc.
Mă uit la filme când fac exerciții fizice sau dacă merg la cinema, serialele însă sunt o corvoadă. Câte-un episod de 20-25 de minute, fără să îmi propun să văd altele, din ceva serial de comedie e OK, dar să îmi propun să văd un serial în general e no-no.
Sunt obsedat cu folosirea timpului. De exemplu, când joc șah, joc la un minut pentru toate mutările mele, și un minut pentru toate mutările adversarului.
Călătoresc pentru evenimente sau pentru a întâlni oameni, destul de rar ca să văd chestii gen orașe sau altceva.
Am cunoscut un tip într-un training pentru tineri în Serbia. Fusese la foarte multe tabere pentru studenți, nu mai știu numărul, dar estimez vreo 15-20. O tabără ține 7-10 zile de obicei. Deci undeva pe la 100-200 de viața lui fusese în tabere internaționale. Spunea că într-un viitor CV nu va pune că a fost la atâtea tabere, că pare că nu face nimic cu timpul lui. Cam așa și eu cu conferințele mele.
Am citit că somnul de 20 de minute după masă e indicat, un fel de siestă, îți dă energie. Am încercat de vreo 20 de ori, în afară că stăteam întins, nu reușeam să adorm. Nu știu dacă pentru că nu reușeam să mă relaxez, sau pentru că mintea mea zbura aiurea, sau nu eram obosit, cert e că fizic nu puteam să mă odihnesc după masă. Seara adorm foarte rapid, la somnul de după-amiază eșuez lamentabil. Am abandonat.
Îmi place poemul acesta:
Dust If You Must by Rose Milligan
Dust if you must, but wouldn’t it be better
To paint a picture, or write a letter,
Bake a cake, or plant a seed;
Ponder the difference between want and need?Dust if you must, but there’s not much time,
With rivers to swim, and mountains to climb;
Music to hear, and books to read;
Friends to cherish, and life to lead.Dust if you must, but the world’s out there
With the sun in your eyes, and the wind in your hair;
A flutter of snow, a shower of rain,
This day will not come around again.Dust if you must, but bear in mind,
Old age will come and it’s not kind.
And when you go (and go you must)
You, yourself, will make more dust.This poem first appeared in The Lady (September 1998).
It is now believed to be in the public domain.
Eram în facultate, prin 2002-2003, stăteam 4 în cameră de cămin. Un coleg mi-a zis că și-a organizat partea lui de masă/birou/dulap, să o organizez și eu pe a mea. I-am zis că nu am timp să fac curat. Mi-a zis, iritat, că speră că la un moment dat voi ajunge o persoană importantă, că altfel nu vede de ce făcutul curatului nu ar intra în atribuțiile mele.
Câteva aspecte:
- Una e să nu fac curat în biroul meu, dacă nu îl vede nimeni, și pe mine nu mă deranjează dezordinea, și alta e ca într-o cameră cu 4 persoane eu să nu fac curat. A fost evident o gafă din partea mea la acel moment.
- Evident, Președintele SUA are lucruri mult mai importante de făcut decât să facă curat pe birou. Dar, și aici e un mare dar, dacă ai în program 10 ore de întâlniri și 20 de minute de făcut curat, e o iluzie să îți închipui că dacă nu mai faci curat 20 de minute, brusc vei folosi acel timp foarte bine. Când faci curat/speli vase/ștergi praful, e un proces aparte. Poți să te gândești la altele, monotonia și rutina gestului te poate duce într-o anumită stare internă, poți vedea un lucru făcut clar și bine în urma ta. Sigur, asta nu înseamnă să faci curat în apartamente, ca job, că e relaxant să faci curat. Dar spălatul vaselor după masă nu îți va ocupa brusc un timp pe care, sigur-sigur, l-ai fi ocupat fiind productiv. Nu văd neapărat ceva rău ca Președintele SUA să aibă 10 minute de făcut curat. Și, nu știu cum să vă zic, s-ar putea să vă șocheze, țineți-vă bine, n-am ajuns Președintele SUA.
- În prezent, am atribuții mai plictisitoare, care nu mă deranjează. Fac lucruri care țin de “lucruri repetitive, plictisitoare, din jurul casei.” Încerc să le reduc la un minim, definiția mea asupra ce e ordonat și ce nu s-ar putea să nu placă altora, nu țin neapărat să fac curat în fiecare zi, dar, în limite firești și suportabile, fac curat și alte activități legate de întreținere. Asta deși timpul meu probabil e mai valoros decât era acum 20 de ani.
- Îmi place asta: You are your calendar!. Dacă aloci marea majoritate a timpului pentru lucruri importante, poți aloca niște timp și pentru lucruri mai puțin importante (cum e făcutul curatului), dar urgente. Sunt și sarcini neplăcute, dar care, evitate prea mult, devin urgente.
E un episod în Dexter’s Laboratory (mă uitam, desigur, la seriale de desene animate când eram adolescent) în care, dacă memoria mă ajută, dialogul are loc ceva în genul:
Dexter sau DeeDee întreabă niște amici de la țară:
– What do you do for fun? (ce faceți pentru a vă distra)
– Fun? What is that – “fun”? (distracție? Ce este aceea, “distracție”?)
– A pleasurable activity. (o activitate plăcută)
– Oh, we have that! (da, avem așa ceva)
Și le arată cum făceau smântâna, apăsând repetat în ceva instrument de făcut smântâna.
Lui DeeDee i se pare chiar amuzant.
Am scris despre acest episod legat de definiția “distracției” e complet diferită pentru oameni diferiți.
Altfel, la finalul zilei:
“There’s never enough time to do all the nothing you want.” ―