[…] Despre spaime – Eu cred că ar trebui să vorbim mai des despre spaimele noastre, care nu sunt neapărat complexe, nu sunt neapărat ifose. Sunt pur și simplu spaime.
Radu Paraschivescu – Despre spaime
Non-practice
What’s the point of insisting?
I’ve heard Radu Paraschivescu saying somethings in the lines of:
RO: „Și în plus eu n-aș fi putut să-mi exercit ceea ce – pornind ca o plăcere – pare să fi devenit vocație. Pare! – așa, un bemol la cheie. N-aș fi putut scrie în altă limbă. Eu n-am avut răbdarea asiatică a lui Petru Popescu care a scris maculare întregi și le a rupt ca să și cristalizeze exprimarea în engleză.”
EN: „And besides, I wouldn’t have been able to exercise what – starting as a pleasure – seems to have become a vocation. Seems! – like a flat note in the key. I wouldn’t have been able to write in another language. I didn’t have the Asiatic patience of Petru Popescu, who wrote entire reams and tore them apart to crystallize his expression in English.”
Gala Galaction has burned some of his writings.
It makes you think – what’s the purpose of writing if you delete some things you write?
The answer? The writing process itself makes you a better writer. And, hopefully, a better human.
Sometimes, the path (writing, doing, working, creating) is better than the result (a specific aim and achievement).
Povestire cu Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae dimpreună cu Sfântul Ioan Casian se îndreaptă degrabă și-nveșmântați în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum, întâlnesc căruța unui țăran adânc înțepenită în glod. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească și să dea celui necăjit o mână de ajutor. Îl ceartă însă Sfântul Casian: Se poate să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire și să ne înfățișăm înaintea Domnului cu haine mânjite sau, mai știi, chiar sfâșiate!? Așa o fi, așa este, încuviințează Sfântul Nicolae, dar nici pe năpăstuitul acesta nu-l putem lăsa la voia întâmplării și a trece pe lângă el ca preotul și levitul din parabola samarineanului milostiv. Și nici una, nici două își sumecă poalele hlamidei, își suflecă mânecele stiharului și coboară alături de țăran, punând voinicește umărul sub codârlă. Se zbate, se opintește, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă greu, iar încearcă, i se fac veșmintele harcea-parcea… Dar, până la urmă, căruța e scoasă la drum drept și omul vesel și bucuros, blagoslovindu-și binefăcătorul, își poate urma calea. Sfântul Casian, în acel timp, privind la cele ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri și pleacă zorit nevoie mare. Sosesc amândoi la întâlnire. Sfântul Casian așteaptă de multă vreme, când, în sfârșit, apare și bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându-și sufletul și într-un hal de murdărie și neorânduială de neînchipuit. Sfântul Casian, uimit și nițel scandalizat. Atotputernicul atunci ce face? Pe Sfântul Casian îl primește cu o glacială politețe, iar pe Sfântul Nicolae cu mare prietenie. Și le grăiește astfel: Numele tău, imaculatule și neîntârziatule, respectuosule și multprotocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni – Și încă! Vei fi prăznuit numai o dată la patru ani. Iar al tău, o, mult mânjitule, nepunctualule, neparolistule, dar vrednic iubitor de aproapele tău și adevărat ucenic al multcompătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din toată lumea.
Vai de omul care se ia pe gânduri!
„Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc, şi din veselia cea mai mare cazi deodată în urâcioasa întristare!
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul.” – Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Better to remain silent
„It is better to remain silent at the risk of being thought a fool, than to talk and remove all doubt of it.” – Maurice Switzer
Be kind. Always.
“Everyone you meet is fighting a battle you know nothing about. Be kind. Always.”
― Brad Meltzer
Winston Churchill: never give in, never give in, never, never, never, never-in nothing, great or small, large or petty — never give in except to convictions of honour and good sense
Winston Churchill: „[…] surely from this period of ten months this is the lesson: never give in, never give in, never, never, never, never-in nothing, great or small, large or petty — never give in except to convictions of honour and good sense. Never yield to force; never yield to the apparently overwhelming might of the enemy.”
Leo Burnett: I regard a great ad as the most beautiful thing in the world.
Leo Burnett: „I regard a great ad as the most beautiful thing in the world.” (via »)
Până ce visul se va amesteca în totalitate cu realitatea
Un citat aproximativ:
„Până ce visul se va amesteca în totalitate cu realitatea.” – Inimă și alte preparate din carne – Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova.