Fericirea în lumea modernă

Shawn Harquail - Happy Holidays!

Cum este fericirea în lumea modernă?

Majoritatea oamenilor au acces la mai multe lucruri pentru a fi fericiți decât aveau regii și prinții din Antichitate.

Un om obișnuit are acces la multă informație, și cu un oarecare efort poate fi pe multe planuri mai bogat decât un rege Antic.

Cred că sărăcia, astăzi, ține în primul rând de supraviețuire. Dacă poți să supraviețuiești, nu mai ești sărac (cel puțin, pentru mine). Și sunt încă foarte mulți oameni care sunt în starea aceasta.

Sărăcia e foarte greu de eradicat, chiar și pentru cei mai bogați oameni ai lumii ar fi dificil să facă asta (Elon Musk offers $US6 billion to UN World Food Programme if it can prove it’ll end world hunger – ABC News).

Altfel, dacă vrei să fii bogat, ești așa când nu mai ai nevoie să lucrezi, ci lucrezi din plăcere.

În momentul când faci asta, deja ți-ai asigurat o bază, și poți construi de la asta în sus.

Ai ceva pe care poți pune o cărămidă.

Citește mai departe

Despre paratajarea vieții personale în online

Niklas Wikström - Sharing Is Caring - Fotosöndag

Eu cred că, vrem sau nu, atâta timp cât ești online, îți partajezi viața.

Cred că întrebarea e doar „în ce grad ți-ai partaja viața pe Internet?”. Nu „dacă”, ci doar „cât demult”.

Când intri pe un site, se salvează date despre tine. Cauți ceva, se salvează. Folosești rețele sociale, alte date. Și tot așa.

Da, video cu tine aproape 24/7 arată un procent mai mare de date partajate, dar și dacă nu faci în gradul ăsta, tot sunt multe date despre tine.

Da, sunt grade mari, poți intra pe Internet și păstra datele cât mai private, sau poți partaja lucruri foarte intime.

Dar, atâta timp cât ești online, sunt ochi asupra ta.

Citește mai departe

Presupuneri

Steve Parr - Dice...

Am fost la o conferință, a arătat cineva o poză cu (dacă rețin bine) primul aparat DSLR, a întrebat cine e în poză? Am zis Kodak, pentru că știam un studiu de caz cu Kodak, care a pierdut trenul, dar nu știam cine e în poză. Nu cunoșteam poza.

Vorbitorul, cam jenat că nu i-a mers jocul, a confirmat că e Kodak, și în sală a fost un murmur că am ghicit.

A ieșit bine pariul meu, dar eu nu știam că chiar a fost Kodak.

Operație nereușită (am luat un pariu riscant), pacient viu (că s-a nimerit să fie bine).

Aici pacientul trăiește, dar mi-am luat niște riscuri pe care ar fi trebuit să le evit.

„Hai la ghici, mă gândesc că ar fi X”.

În general, presupunerile nu duc la lucruri bune.

Citește mai departe

Scârț, scarț

Elias Rovielo - The Tebinquiche Lagoon (Laguna Tebinquiche) at 2,400 meters (8,000 ft) above sea level, the Salar de Atacama, the Atacama Desert, San Pedro de Atacama, Chile

E o mică snoavă pe care mi-o zicea taică-meu în copilăria mea.

Repovestită, ar fi:

O persoană merge în pădure.

Pune niște bani la rădăcina salcâmului.

Revine după o săptămână.

Întreabă salcâmul când îi poate returna banii.

Acesta îi spune: „Scârț-scarț, scârț-scarț, nu-ți dau banii până marț!”.

Tot revine de câteva ori, aceeași poveste.

Taie salcâmul și găsește o comoară.

Povestea, detaliată, aici.

Citește mai departe

Stăpânul și lucrătorul – fabulă de Lev Tolstoi

Stăpânul și lucrătorul, de Lev Tolstoi:
La o nuntă veni multă lume. Vecinul celui cu nunta chemă la el pe lucrătorul său și îi spuse:
– Du-te și vezi câți oameni s-au adunat la nunta vecinului.
Lucrătorul se duse, trase în fața intrării în casa vecinului un butuc, iar el se așeză pe prispă, așteptând ceasul când oaspeții vor începe să se împrăștie pe la casele lor.
În sfârșit, oaspeții începură să plece. Fiecare, de cum ieșea din casă, se poticnea de butuc, scăpa câte o sudalmă și pleca mai departe. Numai o singură bătrâna, după ce se poticni de butuc, se întoarse din drum și îl îndepărtă din fața intrării.
Lucrătorul se înapoie la stăpânul său. Acesta îl întrebă:
Mulți oameni au fost?
– Un singur om, dar și acela era o bătrână.
Cum așa?
Păi, cum altfel. Am așezat un butuc la intrare, toți s-au împiedicat de el, dar nimeni nu i-a dat la o parte. Așa fac și oile. O singură bătrâna a îndepărtat butucul de acolo. Așa procedează numai oamenii. Deci, un singur om a fost.

Îmi place atât de mult povestirea aceasta!

Citește mai departe

eMAG easybox e cumplit de greu!

Black Friday

eMAG easybox este un serviciu prin care poți avea livrarea nu acasă, că poate îți e greu să tot aștepți un curier acasă, ci în zona unde locuiești sau lucrezi, și să ridici coletul tu însuți. Îl ridici de la un loc de livrare colete, numit locker.

Dacă termenii easybox și locker ți-au atras atenția, e poate pentru că e posibil să nu fie ușor de folosit aceasă tehnologie.

Ideea mi-a venit dintr-un articol de-al lui Radu, în care spune, printre altele:

Pe Internet este complicat. Operațiuni care nouă ni se par banale și le facem în 20 de milisecunde sau care ni se par atât de logice încât nu înțelegem cum de altcineva nu s-ar putea descurca sunt, de fapt, extrem de complicate pentru foarte mulți oameni.

Trecerea la mobile-first a făcut interfețele și mai neintuitive, că totul este mai mic și bazat pe simboluri sau pe gesturi pe ecran. Culmea este că exact persoanele care nu se pricep folosesc probabil exclusiv mobilul pentru acces la Internet, că n-au și laptop. Telefonul mobil le-a introdus Internetul în viața cotidiană.

La fel și cu easybox.

La întrebarea – este Black Friday o țeapă? – răspunsul meu e, în general, negativ.

Pe de altă parte, dacă nu știi să cauți un produs pe mai multe magazine, nu înțelegi cum funcționează comerțul online, și îți scapă multe din lucrurile din care ai nevoie ca să iei o decizie informată, atunci, da, cu siguranță, comerțul poate fi o țeapă, inclusiv la marii vânzători.

În principiu, dacă știi să cauți și să te informezi, te poți păzi de un preț cu promoție artificială.

E însă dificil pentru mulți utilizatori așa că, da, pentru acele persoane ar Black Friday putea fi considerat „țeapă”.

Totul începe de la termen – „Black Friday”. Este această denumire adresată persoanelor în vârstă, nefamiliare cu limba engleză, în general? M-aș mira.

Așa că easybox s-ar putea să fie dificil pentru unii.

Citește mai departe

Serendipity și întâmplările

heights.18145 - Miracle cub's first veterinary exam (SNZ link below with video)

Întâlnirile întâmplătoare – Adrian Stanciu:

Eu nu sunt mare fan de făcut planuri, mai ales planuri elaborate și pe termen lung. Nu sunt pentru că în viața mea nu prea mi-a ieșit mimic așa cum am planificat în schimb mi-au ieșit multe lucruri pe care nu le-am planificat deloc. Am învățat, cu timpul, să apreciez și să caut întâlnirile întâmplătoare.

 

Rand Fishkin: Investing in Non-Measurable Serendipitous Marketing – Moz
I think it’s critically important, if you’re going to do some serendipitous investments, that you have no penalty whatsoever for failure. Essentially, you’re saying, „Hey, we know we’re going to make this investment. We know that it’s the one out of five kind of thing, but if it doesn’t work out, that’s okay. We’re going to keep trying again and again.”

 

Rand Fishkin: Manufacturing Serendipity – SparkToro

This manufacturing serendipity business breaks down pretty much like this:

  1. Go to places that are not your office (conferences, events, meetups, trains, etc)
  2. Participate in things, learn things, and be generally game for new experiences
  3. Meet interesting people in the process
  4. Build relationships
  5. Be generally awesome by helping the people you’ve met and doing good deeds with no expectation of a return
  6. Repeat 1-5 hundreds of times

Notă personală: Îmi place să fac lucrurile întâmplător. În general, sunt o persoană destul de prezentă în spațiul public. Merg la multe evenimente, mă bucur să întâlnesc oameni, încerc să postez lucruri în online.

Nu totul îmi iese, nu toate întâlnirile mă ajută, dar, la finalul zilei, asta face viața frumoasă.

În facultate, preferam să merg la un ONG (LEADERS România) decât să merg la toate cursurile de la școală.

Preferam amicii din cămin, majoritatea de la alte facultăți decât a mea, pentru perspectiva parțial diferită.

Încerc să fiu parte din comunități online, pe tot felul de planuri, de la forumuri la bloguri și rețele sociale și alte asemenea.

Viața e absolut uimitoare.

Citește mai departe

Cum faci redirecționarea pe un site în funcție de adresa IP?

Christian Kortum - Countryside Summer

Să zicem că ai un site în română și engleză. Cel în română se adresează pieței din România, iar cel în engleză se adresează restului lumii.

Ai vrea ca atunci când intră cineva pe site-ul tău, să fie trimis, automat, pe varianta română/engleză a site-ului, pe baza adresei sale IP:

Află mai jos de ce eu nu recomand niciuna din soluțiile de mai sus.

Citește mai departe