Am avut un HC ’91 (home computer) prin 1992 sau ceva de acest gen.
Cu monitor enorm, cu mai multe nuanțe de verde (nu era alb-negru, era alb-verde-negru). Vreo 8 culori (nuanțe) în total.
Fără nicio metodă de salvare date, scriai la tastatură ceva cod. Dacă opreai calculatorul, pierdeai toate datele. Voiai să joci un joc, îl codai. Opreai calculatorul, se pierdea tot.
Ulterior, am avut un casetofon cu bandă, încărcam și salvam datele așa.
Prin 1997 am avut primul calculator „adevărat”, un PC cu procesor 486 DX2.
Ștergeam imaginile din Windows că ocupam spațiu. Foloseam Windows 3.11 for Workgroups.
Știam că arhivele RAR și ulterior cele ACE comprimă mai bine ca ZIP.
Testam toate funcțiile din toate programele.
Ulterior, după facultate, un calculator mai bun.
Când, în 2002, am intrat într-un ONG în care erau multe calculatoare și Internet prin cablu/fibră, nu mi-a venit să cred. Era uluitor – să poți avea Internet la orice oră.
Anterior, eram limitat de Internetul de la biblioteca ASE și Internetul prin dial-up.
