Am văzut The Odyssey (2026) / Odiseea (2026).
Câteva idei:
- Mi-a plăcut povestea, m-a prins stilul de a construi povestea.
- Am stat în suspans, m-a ținut atent.
- Mi-a plăcut muzica.
- Vizual impresionant.
- Actorii au jucat, în general, foarte bine. Personajul jucat de Matt Damon mi-a plăcut cel mai mult.
- Nu m-a deranjat că au fost puse lucruri nerealiste – nu urmăresc acest lucru la un film de ficțiune, ci să mă țină atent și sa aibă o poveste bună.
- Eroul principal are forță și agilitate, dar nu manifestă inteligență în lupte. E puțin credibil să câștigi toate luptele doar pentru că ești mai puternic și mai agil ca alții. Mi-ar fi plăcut să fie ca în seria Bourne, în care eroul principal folosește în scenele de bătălie inteligența, nu e neapărat mai puternic ca adversarii, dar știe să se folosească mai bine de ce e în jur pentru a câștiga.
- Față de alte filme ale lui Christopher Nolan: Tenet (2020) a avut puține emoții, The Odyssey a fost mai emoționant. Pe de altă parte, consider că Interstellar (2014) a fost mai bun, mi-a plăcut mai mult pentru emoții (un pic lacrimogen și în stil de telenovelă), iar The Dark Knight (2008) mi-a plăcut mai mult pentru jocul actorilor și scenariu.
- Am putut urmări acțiunea, nu a fost în niciun caz atât de complicat precum Tenet, dar nici pe un singur fir trecut-viitor, ca în Interstellar.
- Față de Troy (2004), The Odyssey nu mi s-a părut că are scene memorabile de luptă. Interesant, plăcut, frumos, da, dar nu memorabil. În The Odyssey e multă acțiune, dar nu neapărat memorabilă.
- Consider, în ansamblu că e un film foarte bun, chiar dacă nu e extraordinar la ceva anume. Deja văd că e în top 250 IMDb. 10/10
- Cred că e un film de văzut la cinema, nu acasă.
- E un film de revăzut cu plăcere.
