E un cântec de Ada Milea care îmi place mult – Ada Milea – “Ceaușescu n-a murit”. Discut mai jos despre asta.
Întâi, versurile:
Versuri “Ada Milea – Ceausescu n-a murit”
Ceausescu n-a murit!
Ne vegheaza indarjit
Ceausescu e o scoala
Ceausescu e o boala:E in mine e in tine
E in fabrici si uzine
Azi il poarta fiecare
Ceausescu-n veci nu moareCeausescu n-a murit!
Istoria ne-a pacalit
Limba lui de lemn se plimba incet
Prin vechea noastra limbaCeausescu n-a murit!
Istoria ne-a pacalit
Noi suntem vii si mortii
Ceausesti suntem cu totii
(sursa)
Acum, clipul:
Am vrut să pun inițial titlul articolului, desconspirativ și puternic, “Sunt comunist!”. Chiar sunt. Sigur, nu ideologic. Comunismul îmi repugnă. Nu agreez nici măcar socialismul, varianta cu fața mai fină a comunismului. Dar ăsta e lucrul banal și simplu. E simplu, în 2013, să zici “Nu sunt comunist”. Întrebarea e, și lucrul diferențiator, dacă ai fi fost ne-comunist dacă acum am fi fost în 1985, și aș fi avut 30 de ani.
Dar mai e ceva, care complică un pic lucrurile – puterea de a ceda / de a rezista. Și dacă în vremea comunismului era relativ clară, puteai fi de la colaborator al Securității la luptător anti-comunist, cu doar câteva tonuri de gri între cele două extreme, în ziua de azi, a fi non-comunist (la modul figurat) e mult mai complicat.
Câteva întrebări ale căror răspunsuri ar trebui să mă facă anti-comunist, dar, care, paradoxal, mă fac să mă simt comunist:
- Ții la România? O iubești?
- Ții la demnitate/onoare?
- (ta-re!) Cât de sus/jos te înalți/cobori pentru un folos, oarecare? Cât de mult trădezi aspirații mai înalte pentru un folos, oarecare?
- E libertate (relativă, dar net mai mare ca înainte de revoluție). Poți face (mai mult sau mai puțin) ce îți dorești. Ce faci? Ești ce ai putea fi? Dacă îți propui să …, îndeplinești acel …?
Dacă în comunism trădai unele din lucrurile de mai sus fie oportunist (“dacă fac rău, îmi va fi mie bine”), fie constrâns (“dacă nu fac eu rău, îmi vor face alții mie”), situația din România lui 2013 se poate adapta, dar principiul rău-altora vs. rău-mie rămâne. Și, dacă cedezi, cazi în aceeași capcană.
Ca doctrină, sigur, nu sunt comunist. E de bonton să nu fii. Ca practică, ca adaptare a principiilor vechi la lumea de azi, da, sunt. Nu sunt mai bun de atât.