Suflet românesc, așa cum e el, necăjit, doritor de mai bine, cu speranță și mâhnire, un pic leneș, un pic cocolășit, dornic de a împărți binele cu alții, și a păstra răul pentru sine, vesel deși aparent trist, așteptând ajutor ca în Miorița, dar și dornic de a se zidi în perete, ca Ana, primitor și vesel de binele altuia, cu dorință de reuși, și de a fi totul bine, dar trist când vede realitatea.
N-am văzut în ultima vreme o mai bună radiografie a sufletului românesc.
Ignorați subiectul, e irelevant, vedeți omul din spatele vorbelor.
.JPG)