Cum pătrunde spiritul în lume?

Se întreba odată Gabriel Liiceanu cum intră spiritul în lume, pornind de la unele discuții cu Constantin Noica, și a ajuns la concluzia (link » – se încarcă greu contributors.ro în perioada asta) că prin cărți (el ocupându-se cu editarea de cărți). Dacă citești cărți, capeți spirit. Nu cred asta, cred că prin toate formele de artă, și, mai mult, prin cum trăiești, dacă faci sport, dacă te plimbi prin aer liber, dacă lucrezi, dacă ajuți, cam prin orice activitate o faci spiritul intră. Detaliez, mai jos.

Am întâlnit o doamnă doctor cu care nu am interacționat decât de câteva ori (pe partea de SEO), dar care a lăsat o puternică impresie asupra mea. A zis de câteva ori (cum alegi un candidat din 3, faptul că eu mă exprim mai bine în scris decât verbal, cum știa să aibă o vedere de ansamblu) niște lucruri uimitoare. Da, probabil ca să ajungă doctor era un elev foarte bun, și probabil avea lecturi în tinerețe. Mă întreb însă dacă și prin natura meseriei, în care cititul a altceva decât cărți de specialitate nu e necesar, nu a ajutat-o pentru a avea un spirit mai bun?

Alt exemplu. L-am cunoscut personal pe d-l doctor Pesamosca. Și-a petrecut, din ce știu, o mare parte din viață în spital, o vreme locuind acolo, și neavând zile libere. Oare acest om, care și-a dedicat viață unei cauze, nu a avut spirit și prin alte metode decât lectura?

Știu o persoană care consumă multă cultură, pe mai multe planuri – lecturi, filme, muzică. Nu aplică însă cunoștințele asupra propriei vieți, și la partea productivă stă cam rău. Oare faptul că citește enorm ajută persoana să aibă un spirit bun? Dacă intru în dezbateri pe multe teme, persoana mă depășește la cunoștințe. Este însă suficient?

Am cunoscut în satul unor bunici ai mei oameni care, probabil, au citit foarte puțin la viața lor. Nu că nu ar ști să citească, dar ocazia de a merge la o librărie sau bibliotecă și de a lua cărți a fost foarte rară (sar depărtat de civilizație, prețul unei cărți, pentru bugetul lunar al multora, foarte mare). Când vorbeau, o parte din acești oameni erau fermecători. Aveau claritate și structură, și o experiență de viață. Cum a intrat spiritul în viața acestor oameni?

Am citit o dată un text (îmi scapă sursa) care se plângea despre un intelectual român că prea multă lectură l-a făcut să gândească cam ciudat. Eu nu cred asta. Cred însă că lectura, dacă nu e ajutată și de alte surse date de experiența de a trăi, poate fi insuficientă. Nu cred că lectura face rău, ci că nu e singura necesară.

Îl admir pe Andrei Pleșu, în a cărui formare mă gândesc că lecturile au contat. La fel, pe Nicolae Steinhardt. Într-o mai mică măsură, pe Mircea Cărtărescu.

Un alt exemplu în cum intră spiritul în lume e dat de educația primilor ani de-acasă. Aici cred că oricine are propriile exemple, personale sau din apropiați, cu educația care a contat mult, nu neapărat lecturile.

Încă ceva – nu cred în informația ultra-generalizată. Asta faci în facultate – puțin despre multe. Dacă practici o meserie, însă, și citești, te dezvolți, devii mai bun, spiritul tocmai a intrat în tine. Poate nu e foarte vizibil cum un om cu o meserie repetitivă sau foarte tehnică sau birocratică are un spirit mai bun după câțiva ani de meserie, dar spiritul a intrat în el. Poate o secretară devine un pic mai iritată în contactul cu studenții, poate un contabil nu va putea să nu se gândească tot timpul la profit și pierderi, poate un inginer va căuta structura și unde nu e cazul. Dar cert e că spiritul intră în lume și făcând o meserie, oricare ar fi aceasta. Cărțile, facultatea, școala – da, te ajută, îți dau un schelet, un cadru general, te învață să gestionezi informații. Meseria însă te ajută să te specializezi.

Teoretic, un student bun va fi și un practician bun. La modul practic, există posibilitatea ca un student mai slab să fie un profesionist mai bun decât unul cu note mari. Iarăși, contează ce evaluezi și ce compari – abilitatea de a reproduce informații sau abilitatea de a te perfecționa și de a deveni mai bun, de a pune inimă în ce faci, uneori de a lua inițiative, de a zice nu, uneori de a fi indiferent (contează și asta). Am exemple de studenți cu note mai mici, la modul general, dar, punctual, pe anumite lucruri, mai buni profesioniști. Consider că sistemul de învățământ din România e mult în urmă cu ce ar trebui să fie, pe un oricare alt plan decât memorarea de cunoștințe. De văzut, pe tema asta ».

O altă temă e ce faci în timpul facultății. Da, poți fi un elev silitor, să fii printre cei mai buni, poate și bursă. Dar ai putea să îți petreci anii studenției și participând la conferințe, seminarii și traininguri, făcând parte din ONG-uri, mergând la școli de vară, participând la concursuri și hackathoane, implicându-te și ajutând. Lecturile ajută, să fii printre primii ajută. Dar nu sunt de neglijat nici alte metode a petrece timpul decât în bibliotecă sau scriind referate.

Desigur, sunt tot felul de arte. Nu intră spiritul în tine dacă asculți o muzică, vezi o imagine, te uiți la un film care produce o schimbare în tine?

Ca o concluzie a tot ce am scris aici – spiritul intră prin cărți în lume, și probabil aceasta este o cale foarte eficientă de a te educa, de a deveni mai bun, de a te dezvolta. Însă și fără lecturi ai spirit, și sunt etape necesare în viață (munca, poate alte forme de artă, interacțiunile).

Leonorah Beverly - Discussion on the lake
Leonorah Beverly – Discussion on the lake, https://flic.kr/p/2ibFbYt

PS, 2020.06.21: Cu siguranță cărțile ajută la intrarea spiritului în lume. Tot sistemul educațional e bazat, în prezent, pe ele. Toată educația se bazează, are ca fundament, cărțile. Nu neg importanța lor. Doar voiam să atrag atenția că mai sunt și alte căi de a accede la spirit.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.