Pornind de la Ești un ucigaș! Asta ești! – razvanbb, exprim niște idei, pe o temă delicată.
Cred că diferența între a zice „X e ucigaș” și „X nu e ucigaș” e dată de momentul în care se face evaluarea.
Dacă evaluezi după ce s-a consumat faptul – X n-a purtat mască, s-a infectat, a infectat mai departe n persoane, una a murit, rezultă că X e ucigaș -, e clară treaba.
Dacă evaluezi înainte de a se petrece o acțiune – X n-a purtat mască, dar nu s-a infectat -, e vorba de un risc.
Și cred că noi, ca oameni, suntem destul de slabi în a evalua corect procente, probabilități, șanse și ghinioane. Nu porți o zi o mască, vezi că n-a pățit nimeni nimic, vezi și alții care nu poartă mască, mai citești câte o știre șchioapă, și tragi concluzii nu pe baza unor riscuri și probabilități, ci emoțional.
De asta, a zice „X e ucigaș” e dificil, și judecata se face când contează mai puțin (deja a infectat, deja a murit cineva etc.). „X își asumă riscuri criminale” e mai realist, dar mai greu de internalizat. Ne e greu să pricepem asta – „Cum adică, șanse să omor pe cineva?”.
Pe plan emoțional, dacă pe X îl poate ajuta un gând de genul ăsta – „Dacă nu port mască, sunt ucigaș” -, dacă un astfel de gând are consecințe pozitive, el poate fi exploatat. Doar că nu e 100% valid, constant. E vorba de probabilități, și stăm prost în a le evalua logic.
Ne uităm la câți mor în atentate și câți mor uciși de câini sau diabet sau boli de inimă, și ne e frică mai mult de lucruri mai puțin probabile.
Mi se pare un semn de respect pentru ceilalti sa porti masca. Poti sa nu crezi in virus, e OK, dar poarta masca aia ca sa ii protejezi pe cei din jur de tine. Din pacate perversitatea situatiei este ca eu te protejez pe tine si tu ma protejezi pe mine. Nu e suficient sa te protejezi singur cand altii sunt nepasatori in jurul tau…