Oamenii descriși în articol au o parte bună – își doresc mai mult, de la ei sau de la societate. Vor mai multe. Au pretenții. Și au o jumătate rea – nu sunt dispuși să facă ceva pentru asta.
E nevoie de ambele pentru progres, și la nivel personal și la nivel de societate.
E și un pic de lipsă de modestie acolo „dar ce are X și eu nu am?”. Păi are ceva, chiar dacă nu îți e evident.
Faptul că o trăsătură de succes îți scapă nu înseamnă că ea lipsește.
