Romanul grafic „Oameni de unică folosință”, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, prima carte de acest gen publicată de Editura ROST, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).
O poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, impecabil ilustrată și tipărită în condiţii excepţionale, „Oameni de unică folosinţă” este un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie.
„Această carte ne îndeamnă să nu fim oameni de unică folosinţă, adică obsedaţi de consum, sclavi ai „zeului tinereţii” – slăvit de canalele de comunicare în masă – şi îngroziţi de perspectiva bătrâneţii, a bolii şi a singurătăţii, care s-ar traduce ca ieşirea noastră din uz. Ci să fim Oameni, pentru totdeauna”, scrie Claudiu Târziu, directorul Editurii ROST.
“Cândva bătrânii erau piloni ai familiei şi ai comunităţii, sfătuitori şi veghetori asupra bunei rânduieli a lumii. Tinerii se întorceau către ei pentru sfat, iar ei îşi foloseau bogatul bagaj de cunoştinţe şi înţelepciune pentru a îndrepta şi ajuta generaţiile tinere. Astăzi, ei sunt, pentru noi şi pentru ei înşişi. doar oameni ieşiţi din uz”, spune Elena Ciolacu.
Cartea a debutat ca un proiect al Elenei Ciolacu despre experienţa bolnavilor de Alzheimer pentru Centre for Excellence în Learning Enhancement, o ramură a Universităţii Coventry care se ocupă cu dezvoltarea de metode didactice alternative pentru Faculty of Health and Life Sciences. Cartea urma să îi ajute pe studenţi să privească subiectul dintr-un punct de vedere uman, emoţional, şi nu doar scolastic.
„Ca să pot inspira emoţie prin povestea mea, trebuia să fiu eu însămi ataşată emoţional de subiect, astfel că am petrecut 2 săptămâni de documentare intensă despre boala Alzheimer. Numeroasele reportaje şi documentare BBC pe care le-am văzut, mărturiile şi informaţiile pe care le-am citit şi auzit, puse cap la cap cu propriile mele observaţii din viaţa reală despre societatea britanică, au format, puţin câte puţin, ideea de bază a poveştii Oameni de unică folosinţă. Pe parcursul lunilor în care am lucrat la ea, povestea a suferit mai multe modificări sub influenţa unei experienţe personale, căci am aflat, nu la mult timp după ce am început cartea, că propriul meu bunic suferea de boala Alzheimer”, povestește autoarea.
Multe dintre replicile şi scenele din carte sunt inspirate din întâmplări reale cu bolnavi de Alzheimer, iar chipul ilustrat al bătrânului este unul cât se poate de special. „Nu voiam un chip imaginat, impersonal, ci unul real, care să exprime emoţii sincere. După ce am încercat îndelung să găsesc un actor bătrân, pe care să îl studiez în filme şi să îl folosesc ca model în ilustraţiile mele, mi-a venit ideea minunată de a-l folosi ca model chiar pe bunicul meu. Şi, într-adevăr, la nici un actor nu aş fi putut surprinde atâta sinceritate şi emoţie în gesturi şi priviri, aşa cum am surprins la el”, spune Elena Ciolacu.
***
Aflând că propriul meu bunic are boala Alzheimer şi văzând abnegaţia şi răbdarea cu care tatăl meu a început să îl îngrijească, am coborât de pe piedestalul de judecător al greşelilor altora şi mi-am pus pentru prima oară întrebarea: „Dar, oare, eu însămi aş fi în stare să fac aceste sacrificii?
În cartea mea, oamenii de unică folosinţă nu sunt părinţii abandonaţi în azile, pentru că părinţii nu pot fi folosiţi de noi, copiii. Ei ne cresc şi ne îngrijesc din dragoste, nu din constrângere. Oamenii de unică folosinţă suntem noi, cei de astăzi, cei care nu mai înţelegem bătrâneţea şi importanţa ei, cei care fugim de sacrificiu şi dispreţuim suferinţa”.
***
Născută la Râmnicu Vâlcea, în 1989, Elena Ciolacu a urmat cursurile Şcolii Populare de Arte din oraş, iar în liceu a continuat să picteze şi să deseneze pe cont propriu, participând la numeroase expoziţii de grup cu lucrări de grafică şi icoana tradiţională pe sticlă. Pasionată de ilustraţia digitală şi animaţia japoneză, dar și de cinematografie, artă şi naraţiune vizuală, a studiat design grafic la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest Timişoara, apoi s-a înscris la secţia Ilustraţie şi Animaţie a Coventry University, School of Art and Design, pe care a absolvit-o în 2013. Este autoarea scurtmetrajului de animației Amintiți-vă de mine (2013), selectat în competiția oficială a unor festivaluri precum Anim’est, Balkanima – Festivalul European de Film de Animaţie din Belgrad, Festivalul Internaţional de Scurtmetraj de Film şi Muzică din Dublin sau Cluj Shorts.
În 2014, Elena a obținut Premiul „Alegerea Curatorilor” la Festivalul NOISE din Londra, secţiunea Ilustraţie şi Animaţie, pentru romanul grafic „A Story of Hope for the Bullied”. Aceasta din urmă a câștigat un premiu și la Creative Conscience Awards 2013, la Londra, și va fi publicat în România de Editura ROST.