În vremea Coronavirus, pare că avem mult timp. Oamenii stau acasă, multe lucruri altădată subînțelese se văd amânate pe termen nedeterminate sau eliminate complet.
„Ce să faci cu atâta timp liber?” ai putea spune. Lucrurile, însă, sunt ceva mai complicate decât par.
În primul rând, „10×18 minute nu e egal cu 2×90 minute” (Peter Drucker). Dacă lucrezi în reprize multe, vei fi, cel mai probabil, mai puțin eficient decât dacă ai lucra în reprize intense și ceva mai îndelungate.
Apoi, trebuie să intri într-o stare:
Mircea Cărtărescu: Nu pot citi. Pentru mine, măcar, cititul, ca și scrisul, nu e o chestiune de timp, ci de stare a minții și-a trupului meu. Nu pot citi cînd sînt stresat, îngrijorat, nesigur pe ziua de mîine. Poți citi cînd viața e ceva ce nu ți se-ntîmplă ție, dar nu și cînd devine reală, dură, cînd viața te-apucă de gît și te strînge tot mai tare.
În fine, multe taskuri sunt puțin relvante. „There is not enough time to do all the nothing we want to do.” – Bill Watterson (Nu avem niciodată suficient timp pentru toate nimicurile pe care vrem să le facem).
