Mihnea Măruță – un jurnalist pe care îl admir

MihneaMarutaDiscut în mesajul de față despre Mihnea Măruță, pe care îl citesc mai ales pe blog, dar și pe Facebook.
Cum îl văd eu:

  • De când i-am descoperit blogul am fost fascinat de el (blog, autor, puneți cum doriți). M-am apucat să citesc tot blogul, și să mai caut pe net alte lecturi. L-am recomandat (cu succes) altora. Până să intre pe Facebook, comentam, mi se părea firesc să comentez, consideram că ajut. Pe Facebook însă comentariile s-au mutat într-o zonă a familiarității străină mie, și am comentat foarte rar ceva. De asemenea, dacă în trecut pe blog scria și lucruri la care poți veni cu un aport concret (scrie de un film, recomanzi alt film, scrie de un cântăreț, zici ce anume îți place ție), mai nou scrie mai degrabă editoriale, la care de multe ori nu simt că pot adăuga ceva. Ca idee, nu prea mai comentez, și mi se pare firesc acest lucru.
  • L-am întâlnit o singură dată.

Părerea despre alți oameni:

Așadar, mici sincronicități pe planul ăsta.

Ce am descoperit prin Mihnea și mă bucură și în prezent?

  • Blogul soirs.wordpress.com, al unui domn foarte inteligent și cultivat, uneori cinic și negativist foarte, dar cu idei surprinzătoare. O vreme și-a făcut blogul inactiv, când l-a refăcut activ am folosit un program pentru a salva tot blogul lui în calculatorul meu, și, ulterior, când l-a oprit (până în ziua de azi), eu mă pot bucura de el. Mi-a plăcut lectura lui. Ulterior, l-am regăsit și în alte referințe în online, dar foarte rar.
  • Iv cel naiv, pe care îl citesc și azi, care îmi aduce mirări și noțiuni la care nu mă aștept.
  • Maria Răducanu, cu o singură melodie, dar cu multe emoții.
  • Viorel Ilișoi, pe care l-am citit vreme îndelungată (nu și în prezent).
  • Plăcerea fotografiei, să stau să mă uit la poze.
  • Ideea de a căuta scriitura într-un text. Dacă la Viorel Ilișoi citești o dată, de două ori, de trei ori, dar la un moment dat de oprești, pentru că surprizele și sinapsele noi nu mai au farmecul de odinioară, e de multe ori fascinant să citesc un text partajat în online și să încerc să îmi dau seama de ce anume l-a partajat.
  • Interviul cu Cristi Puiu, apreciat și de alții din cercul meu.
  • Recomandarea de interviu cu Preda Mihăilescu, o reală plăcere de lectură.
  • Altele, care nu îmi sunt acum în minte.

Lucruri care îmi plac la Mihnea:

  • Curajul lui.
  • Pasiunea pentru lucrurile frumoase, chiar dacă sunt câștigătoare în planul pragmatic sau nu. Alegerea de a sta în România, apoi în România alegerea pentru Cluj, pasiunea pentru Barcelona, favorizarea monarhiei față de alte structuri de stat. Apoi lucrurile ce țin de trecut, de istorie.
  • Demnitatea lui, ce se vede și în ce alege să promoveze și să susțină.
  • Felul în care vorbește despre lucruri personale. Exemplu – “Tata. Ar fi împlinit astăzi o vârstă.”. Ai aflat suficient de multe lucruri cât să îți faci o imagine, dar sunt păstrate suficiente lucruri ascunse ca să păstrezi demnitate și frumusețe și noblețe. Știi câteva lucruri, dar fără să intri în ceva ce nu te privește. Afli atât cât ai nevoie să afli. Exemplul cu balansul între ce arăți și ce ascunzi mi se pare exemplar.
  • Când scrie, te surprinde. Ideea a fost exprimată de Cătălin Tolontan (de unde și numele blogului), iar argumentul e valid și în prezent. Când citești ceva scris de Mihnea, la un moment dat apare întorsătura și ceva nou.
  • Faptul că dă feed-back, chiar negativ (la un moment dat, pe Facebook au comentat niște oameni legați de proteste împotriva exploatării de la Roșia Montană, iar reproșul lui Mihnea a fost legat de faptul că aduc ura în comunicarea de zi cu zi).
  • Ideea că se poate uita la un film mut, alb-negru, de la începuturile cinematografiei, filmat de Constantin Brâncuși, lung de aproximativ o oră. Asta mi se pare o mare performanță.
  • Cu toate că înțeleg că ține mult la Barcelona, de exemplu, poate avea discuții în contradictoriu fără pasiuni clar exprimate, și cu abilitatea de a înțelege perspectiva diferită. Nu se rezumă doar la fotbal, desigur.
  • Îmi place că înțelege ce e subiect de presă.
  • Faptul că e atent la ce anume alege să partajeze în online.
  • Abilitatea de a se reinventa. De a scrie altfel, pe teme diferite, în contexte diferite. De a fi azi diferit față de cum ai fost ieri (de obicei, în bine, dar esența e că e ceva nou, în scop de a fi mai bun, și asta e mai important decât dacă chiar reușește să fie mai bun).

Unde ar putea fi mai bun?

  • Deși spune că a absolvit un liceu cu profil informatic, văd lucruri de îmbunătățit aici. Exemple:
    • Tema blogului a fost schimbată din una nu foarte modernă în una foarte similară. Mi se pare o lacună.
    • Situație – intri pe un blog pe prima pagină, citești un paragraf introductiv, faci click pe “citește mai multe”, ești teleportat la un link care se termină în “#more”, și care link te “teleportează” în pagină la paragraful al doilea (pe primul deja l-ai citit) – exemplu în acțiune. Ei, când dai linkul mai departe, e util să scoți acel “#more” din URL, pentru că oamenii nu au citit acel prim paragraf și nu doresc să fie “teleportați”.
    • Pe blog are o secțiune cu filmulețul surpriză. Nu există nicio altă metodă de a vedea noile clipuri, alta decât de a intra periodic pe blog. M-a frustrat atât de mult chestia asta, încât mi-am propus inițial să nu fac vreodată click pe acele clipuri, de supărare că nici măcar nu știu dacă am pierdut ceva sau nu. Ulterior, m-am răzgândit, dar practica nu mi se pare salutară.
    • Nu înțeleg un text de tipul “sunt mai tare decât 99+% din bloggeri”. Nu mi se pare că textul îl reprezintă, iar statisticile respective nu sunt neapărat cele mai reprezentative pentru succesul unui blog (valoarea adusă e minimală, nu un widget cu statistici despre locul în blogosferă îi face brandul Mihnea Măruță).
  • Uneori scrie “un jurnalist”. Sau “am scris”. Exprimări care nu prea mă atrag (prin cât de mult exprimă / explică).

Mistere ne-elucidate decât după mult timp:

  • Citat: “Tarifele la sms-uri au fost nesimţite atât în faza semifinalelor, cât mai ales la finala de luni,” – referitor la un spectacol de divertisment televizat. Nu am înțeles la momentul respectiv cum poate fi un preț pus la un produs care nu e vital pentru existență nesimțit. Exemplu – fac un circ, spun că intrarea la un spectacol de circ este 1.000 de euro. De ce ar fi prețul meu nesimțit? E un preț, îl afirm, îmi asum consecințele, de orice natură ar fi ele (lipsă spectatori sau îmbogățire). Dilema mea a rămas fără răspuns. E o anecdotă cu un profesor de matematici care, la o dilemă a unui student, răspunde – “mergi mai departe, te vei lămuri singur mai târziu”. Prețul e nesimțit nu din motive economice, ci din motive umane și care țin de plăceri. Da, pentru mine nu e vital să particip la vot. Dar ar trebui să am înțelegerea că mulți alții și-ar dori, și ar vrea să se implice, și ce nu e vital pentru mine poate fi foarte important pentru alții. Iar prețul “nesimțit” îi oprește să facă asta. N-a durat decât câțiva ani să îmi dau seama de asta. :)

Implicații:

  • Încerc să îl am ca un model, și să îmi pun, uneori, întrebarea, cum ar proceda. Exemplu recent – citesc că activitățile online duc la depresie. Și zic, hai să reduc activitățile. De exemplu, să nu mai zic oamenilor cu care nu sunt în relații foarte apropiate “La mulți ani!”, că îi oblig să răspundă, uneori, sau cel puțin să citească, și crește depresia, e demonstrat științific. Dar mă gândesc la Mihnea, și la faptul că zice la mulți ani unor prieteni (pe Facebook) comuni, și când văd asta, renunț la argumentul rațional.

Pe Mihnea Măruță îl găsiți pe blog și pe Facebook. (sursa foto)

I am a Digital Marketing Manager for The KPI Institute. My expertise is in SEO (Search Engine Optimization) / UX (user experience) / WordPress. Co-founder of lumeaseoppc.ro (series of events on SEO & PPC) and cetd.ro (Book on branding for MDs). On a personal level, I like self-development - events, sports, healthy living, volunteering, reading, watching movies, listening to music.

No comments yet.

Leave a comment

Your email address will not be published.