Am văzut “La grande bellezza” (2013). Mai jos, câteva impresii, atenție dau din casă (spoilers!):
- Este un film frumos, dar frumos rău. Îți arată ce este frumusețea într-un mod neostentativ. Sunt multe lucruri care candidează la categoria “Frumusețe”. Într-un mod atipic, filmul reușește, în opinia mea, să găsească frumosul în multe aspecte ale lui. Voi detalia mai jos de ce consider că e un film frumos, dar dacă aveți de gând să vă uitați la el, vă va strica din farmec.
- Melodia Zbigniew Preisner @ Dies Irae, de pe coloana sonoră, este su-per-bă!
- Uneori, în film se face și parodie – arta făcută ca mâzgâleală.
- Care este rețeta frumuseții? Sa înlături complet logica, să lași doar frumusețea.
- În multe filme personajul principal are o călătorie, merge de la A la B. Aici nu e niciun drum, reîntâlnești ceva ce deja ai. Știi că ai mai fost acolo, e o reîntâlnire. Frumusețea nu e neapărat noul.
- Brandul Martini e prezent.
- Mi-a plăcut dialogul:
- – Familia e un lucru minunat.
- – Știu. Dar eu nu am înclinație pentru lucruri frumoase.
- Erotismul merge la de la sărutul între persoane îndrăgostite la strip tease vulgar. Toată gama.
- Religia apare și ea, sunt multe contraste, lucruri de admirat, lucruri de admirat mai puțin. E un film viu.
- Deseori apar în film imagini contrastante. Nu e totul “hai să admirăm”, ai emoții complexe.
- Unde e frumusețea? În Italia, desigur!
- La finalul filmului, nu poți spune care a fost subiectul. Dacă vrei să descrii despre ce e a fost vorba în film, nu ai un scenariu. Poți zice că e un film frumos, care ți-a stârnit emoții despre frumusețe.
- Nota e 9/10, pentru frumusețe. Nu pentru scenariu.
