Despre “La grande bellezza” (2013)

Am văzut “La grande bellezza” (2013). Mai jos, câteva impresii, atenție dau din casă (spoilers!):

  • Este un film frumos, dar frumos rău. Îți arată ce este frumusețea într-un mod neostentativ. Sunt multe lucruri care candidează la categoria “Frumusețe”. Într-un mod atipic, filmul reușește, în opinia mea, să găsească frumosul în multe aspecte ale lui. Voi detalia mai jos de ce consider că e un film frumos, dar dacă aveți de gând să vă uitați la el, vă va strica din farmec.
  • Melodia Zbigniew Preisner @ Dies Irae, de pe coloana sonoră, este su-per-bă!
  • Uneori, în film se face și parodie – arta făcută ca mâzgâleală.
  • Care este rețeta frumuseții? Sa înlături complet logica, să lași doar frumusețea.
  • În multe filme personajul principal are o călătorie, merge de la A la B. Aici nu e niciun drum, reîntâlnești ceva ce deja ai. Știi că ai mai fost acolo, e o reîntâlnire. Frumusețea nu e neapărat noul.
  • Brandul Martini e prezent.
  • Mi-a plăcut dialogul:
    • – Familia e un lucru minunat.
    • – Știu. Dar eu nu am înclinație pentru lucruri frumoase.
  • Erotismul merge la de la sărutul între persoane îndrăgostite la strip tease vulgar. Toată gama.
  • Religia apare și ea, sunt multe contraste, lucruri de admirat, lucruri de admirat mai puțin. E un film viu.
  • Deseori apar în film imagini contrastante. Nu e totul “hai să admirăm”, ai emoții complexe.
  • Unde e frumusețea? În Italia, desigur!
  • La finalul filmului, nu poți spune care a fost subiectul. Dacă vrei să descrii despre ce e a fost vorba în film, nu ai un scenariu. Poți zice că e un film frumos, care ți-a stârnit emoții despre frumusețe.
  • Nota e 9/10, pentru frumusețe. Nu pentru scenariu.

La grande bellezza (2013)

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.