Te uiți în urmă, la rezultatul unui meci și pare ușor sa pariezi – „Da, știam și eu că o să fie 2-1, era evident!”.
Retrospectiv, pare simplu.
Asta se aplică la aproape orice tip de predicții.
Pare evident că urmează să avem o criză COVID.
Pare evident că piața se va contracta în urma unei crize financiare mondiale, de fiecare date când a avut loc una.
Evident că Bitcoin va prinde, pe când Clubhouse nu.
E clar că TikTok va avea succes, pe când Google+ va da faliment.
Și în filme, când te uiți la niște acțiuni pe care le percepi ca fiind în trecut, că filmul a fost realizat în urmă cu ceva ani, pare evident ce se va întâmpla, pare că soluția aleasă e cam unica bună.
În cărți, e evident că ce au decis personajele e calea optimă.
Doar că dacă ești pus în fața unei foi albe, pentru a scrie o nuvelă, nu mai e evident deloc ce să faci.
Când ești pus să scrii un scurt scenariu, observi că e foarte dificil.
Iar la pariuri nu știi ce să alegi, între roșu și negru – ambele par la fel de tentante.
Chestia asta cu – „Da, privind în urmă, era evident” te face să ai încredere în viitor.
Doar că probabilitatea de a fi negru sau roșu e 50-50.
De asta viitorul e mai greu ca analiza trecutului.
