Interviu cu mine pe Romania Rising

Bună,

Mai jos, un interviu cu mine, preluat de pe Romania Rising ».

1. Care este ocupația ta principală?

Lucrez de 9 ani de zile, din 2006 până azi.

În acești 9 ani, 60% din timpul meu de muncă a fost dedicat SEO (optimizare pentru motoarele de căutare / search engine optimization). Am făcut la început mai mult SEO extern (linkuri către site, comunități), în ultimii ani m-am axat mai mult pe SEO intern (optimizarea site-ului, pentru a atinge standardele cerute de Google și alte motoare de căutare).

Tot în acești 9 ani, am avut în restul de timp, 40% din el, alte preocupări decât strict SEO, în general axate pe producerea de conținut (articole, materiale foto și video) și comunități (rețele sociale, bloguri, newsletter), audituri de UX / CRO (uzabilitate, experiența vizitatorilor, user experience, optimizare rată de conversii, conversion rate optimization) și realizare/modificare/întreținere site-uri pe platforma WordPress.

Sunt implicat în două proiecte care îmi sunt tare dragi – „Lumea SEO PPC”, www.LumeaSEOPPC.ro » (o serie de 100+ întâlniri lunare, pe tema SEO și PPC – reclame tip plata-per-click, pay-per-click; sunt co-organizator, alături de Ionuț Munteanu) și proiectul „Cine ești tu, doctore?”, www.cetd.ro »(o carte și un blog la care sunt co-autor; ulterior, partenerul meu în acest proiect, Nicolae-Iordache Iordache a mai scris o carte, de data asta singur).

În afară de ce am menționat aici, îmi place să merg la evenimente, am făcut vreo 350 de follow-up-uri de evenimente (text sau fotografii sau video sau un mix între acestea) pe blogul meu, și sunt implicat în unele proiecte cu ONG-uri (organizații non-guvernamentale, asociații de voluntari).

2. Se poate trăi în Romania dintr-un blog?

Răspund întâi la modul general, apoi dau exemplul meu.

Da, cred că se poate trăi în România din blog, și chiar se poate trăi bine. Vedeți aici rezultatele unui studiu din blogosfera românească, pe 2014: „E-book gratuit: Blogosfera din România în 2014 (studiu) »„. Însă puțin bloggeri ajung să câștige sume mari din blog, nu e suficient să îți faci un blog pentru a și putea trăi (bine sau foarte bine) din el. Întrebarea a fost „se poate?”, răspunsul e „se poate, dar relativ greu, și pentru o minoritate”.

Ca să ajungi să faci din blog o ocupație full-time, ai nevoie, în general, să îi dedici mult timp, poate mai mult timp decât ai dedica unui job „clasic”. Apoi, trebuie să știi să scrii pe tema blogului tău (să aduci valoare, să stârnești emoții și pasiuni) și te ajută să ai și niște minime abilități tehnice, pentru a întreține blogul (poți și externaliza tot ce înseamnă „mentenanță blog”, dar tot ar fi bine să poți să înțelegi procesul din spate, chiar dacă nu faci tu sarcinile de mentenață blog). În fine, să ai capacitatea să crești o comunitate în jurul blogului, să poți să ai un grup de oameni care să te urmărească în online, pentru că le aduci valoare. Notă: Spun toate astea din perspectiva unui consultant, și din experiența personală de blogging, nu spun asta din perspectiva unui care deja trăiește din blog.

Legat de calitatea articolelor, îmi place să dau ca exemplu ce spune Rand Fishkin de la Moz.com în articolul „Why Good Unique Content Needs to Die »„, anume că, pentru a avea succes într-o nișă competitivă, ar trebui să cauți ca articolele scrise de tine să fie de 10 ori mai bune decât orice există deja pe piață, pe baza evaluării cu mai multe criterii („Really, where I want folks to go and where I always expect content from Moz to go is here, and that is 10x, 10 times better than anything I can find in the search results today. If I don’t think I can do that, then I’m not going to try and rank for those keywords. I’m just not going to pursue it. I’m going to pursue content in areas where I believe I can create something 10 times better than the best result out there.”)

O altă prezentare interesantă a celor de la Moz pe tema Content Marketing este și: „Why Content Marketing Fails »„, în care Rand vorbește despre cum arată eșecul în content marketing.

Dacă produceți conținut în online, vă recomand să vă uitați peste ambele materiale, mi se par foarte bune.

Cum mă ajută pe mine blogul? Financiar, relativ puțin. Am unele venituri din afiliere, dar sumele sunt foarte mici (în general, sub 100 de lei pe lună, în medie). Uneori, public articole pentru care primesc o motivație financiară, aproximativ 300 de lei per articol, dar trec luni bune până reușesc să vând un astfel de articol.

Sporul cel mai mare pentru mine este pe două planuri:

• Intern, când scriu, îmi structurez mintea. Ca să pot explica altora, am nevoie să îmi clarific mie un subiect. Procesul e foarte util, mult mai util decât ar părea la o primă vedere. Paradoxal, când încerci să dai altora valoare, îți dai în primul rând ție.
• Extern, pot arăta ce știu pe un subiect. Pot demonstra că mă pricep la ceva, mă poziționez ca expert, dacă pot demonstra asta prin calitatea articolelor. Financiar, de aici îmi vin cele mai multe avantaje, am avut mai mulți clienți „agățați” prin blog, și și cei care nu au venit strict găsindu-mă pe blog sunt influențați de faptul că scriu pe blog cu un anumit standard.

3. E mai ușor sa faci informație generală sau de nișă?

Răspunsul la modul general, ar fi așa: e foarte dificil de stabilit ce e nișă și ce e generalist. Pentru cineva pentru care tehnologia e un subiect străin, să scriu despre tehnologie ar fi o nișă. Pentru cineva care înțelege tehnologia foarte bine, să scriu despre telefoane nu doar că a fi generalist, dar ar fi ultra-generalist, persoana respectivă considerând o nișă să scrii doar despre telefoane cu anumite caracteristici. Termenul de „nișă” și „generalist” țin mult de persoană.

Cred că întrebarea e un pic greșită, dacă e mai ușor sau mai greu să faci un tip de informație. Scopul ar fi să ajungi să scrii lucruri care: sunt extrem de bune calitativ (1) și nu există deja (2). Poți face asta dacă scrii extrem de generalist (filozofii de viață, principii de bază în marketing, metode de a fi mai productiv – toate astea sunt extrem de generaliste, se aplică unor mase mari de oameni) sau extrem de specializat (ce am învățat din experiența de viață cea mai marcantă pentru mine, o tehnică de marketing nouă sau foarte atipică, productivitatea pe Facebook). Eu nu mi-aș pune neapărat întrebarea „ce e mai ușor?”, ci aș căuta niște subiecte în care pot veni cu ceva nou, și aș trata acele subiecte atât de bine, încât oricine le-ar citi ar dori să se aboneze la blogul meu, ar dori să trimită articolul mai departe, s-ar bucura să revină să citească alte articole și ar ține minte blogul meu. Evident, ca să faci asta (să scrii mereu ceva nou și foarte bun calitativ) e greu, deci întrebarea pică din start. Dar scopul final nu e neapărat să te distrezi când scrii, ci să scrii și să ai succes, și oamenii să dorească să primească mai mult conținut de la tine. Iar pentru asta, cred că e o condiție implicită să fie greu.

Notă: cuvântul „pasiune” e deseori folosit când te referi la muncă/succes/efort. Dar „pasiune” înseamnă, la bază, „suferință”, are legătură chiar cu patimile lui Hristos, suferința pe cruce și calvarul de dinainte. Așadar, dacă vrei să ai succes, e cam clar că trebuie să fie ceva greu, să ai pasiune în muncă. Munca, prin felul ei de a fi, de obicei e o pasiune (suferi când muncești). E mai comod să stai la soare, nu e așa de plăcut să pui mâna pe lopată (sau tastatură). Dar, la sfârșit, e posibil să fii mai fericit după pasiunea prin muncă, decât după huzurul de la plajă.

Specific, răspunsul la dilema nișă/generalist pentru mine nu e foarte clar. Am un blog pe care fac o salată cu de toate, scriu uneori foarte nișat, alteori extrem de generalist. Intenția mea este să îmbunătățesc sistemul de taguri și categorii, și să îmi dau libertatea, în continuare, să scriu și articole scurte, și unele lungi, să scriu și despre lucruri la care mă pricep bine, și și despre lucruri la care nu mă pricep (dar procesul de scriere mă ajută să îmi clarifice lucruri), și generalist și și ultra-nișat și tot așa. Caut bucurie, și am mai mare bucurie când scriu haotic.

Consider însă că pentru a face performanță (să vând cu blogul, să trăiesc din blog) m-ar ajuta să scriu doar pe o nișă. Pentru dezvoltarea mea personală, îmi dau voie să scriu și lucruri mai puțin legate de domeniul meu de bază (SEO / Internet marketing).

4. Care e rolul blogului pentru business-ul din ziua de azi?

La modul general, teoretic, abstract, răspunsul e așa:

Exista o vreme când, pentru a avea succes în SEO, și, la modul general, în campaniile de marketing pentru un site, trebuia să ai un site cu câteva pagini (acasă, despre noi, servicii, produse – dacă ai magazin online, contact) și, ulterior, să obții linkuri către acele pagini. Făceai site-ul, te opreai, mai actualizai rar unele detalii, dar totul era static. Și, separat, lansai o campanie de obținere de linkuri, în principiu prin eforturile tale (tu obții linkurile, prin diferite forme de convingere/manipulare, sau prin diferite forme de efort prin partea ta, nu alții le dau, de la ei dorință).

În ultimii ani, s-a impus din ce în ce mai mult content marketingul. Abordarea e total diferită. Faci site-ul, dar mai faci o secțiune Blog/Articole/Resurse/Noutăți, și când publici un articol nu scrii așa, de florile mărului, un articol pentru a îl scrie. Faci un articol documentat, foarte bine scris, atractiv, și încerci ulterior să contactezi bloggeri și influențatori și să îți dea linkuri către tine. Apoi, faci noi articole, și încerci să ai o comunitate în jurul site-ului tău, să ai oameni care se abonează la noutățile tale, să te urmărească pe rețelele sociale, să comenteze la tine pe site. În această situație, linkurile ți le aduc alții, și conținutul e creat atât de tine, cât și de comunitatea din jurul site-ului. E o schimbare de paradigmă – site-ul tău devine dinamic, și ai nevoie să scrii atât de bine și de incitant, încât să îi convingi pe alții să te menționeze ca o recomandare, și să reușești să obții linkuri către site. Un titlu de ziar tabloid ar spune despre situația de față: „ASTA SCHIMBĂ TOTUL!”

Nu am un business altul decât cel de consultanță, așa că am răspuns doar din punct de vedere general.

Puteți vedea aici alte motive pentru că să îți faci un blog, dacă ai un business:

• Unele în format text: 19 Reasons Why Your Business Should Be Writing a Blog.
• Altele în format grafic: Why Every Business Should Blog.

În principiu, dacă ai un business, ar trebui să ai o scuză foarte bună pentru a nu avea blog. Blogul te ajută și ca imagine, și și pe plan personal. E ca alergatul, te face și mai productiv și cu energie, și te și simți bine, la modul general. Sigur, dacă pui și condiția să fie ușor, nu e chiar ușor.

5. Care sunt erorile de evitat în mod absolut într-un proiect de blogging?

Eu nu mi-aș propune să evit decât acele erori care m-ar împiedica să mă ridic și să încerc din nou. În rest, mi-aș propune chiar să fac erori.

Spre exemplu, dacă scriu un articol fals, defăimător, denigrator și foarte agresiv, cu informație complet eronat și intenționat malițioasă, e posibil să fiu dat în judecată pentru calomnie și să risc să nu mai scriu vreodată pe blog.

Dacă public pe blog lucruri ilegale, e posibil să fiu împiedicat să mai scriu, pe viitor, de către autorități.

Da, aș căuta să evit erori de acest tip.

Altfel, cred că cea mai bună școală e cea prin care te lovești de praguri. Vezi și etimologia cuvântului „succes” », care spune că succesul înseamnă să faci să se întâmple lucruri care au un rezultat pozitiv.

Însă pentru a avea succes, trebuie să faci să se întâmple lucruri, chiar cu pierderi. Până ajungi la succes, trebuie să încerci să pășești, chiar gafând. Cumpără hosting, și chiar dacă iei de la un furnizor de slabă calitate, vei învăța din experiență mai mult decât daci ai fi apelat direct la un furnizor bun.

Instalează o platformă de blogging, și chiar dacă la început vei gafa masiv pe multe aspecte tehnice, vei avea o „arsură” internă, care, pe viitor, te va păzi să mai faci gafe foarte similare cu acelea.

Vei începe să scrii. Dacă vei citi articolele respective după un an sau doi, vei considera, foarte probabil că sunt foarte slabe (m-aș îngrijora dacă nu ar fi așa, dacă nu te-ai dezvoltat aproape deloc într-un an, dacă nu vezi lumea prin alte lentile) , și fie vei modifica unele texte, fie le vei face private.

Vei scrie prost, vei jigni, vei ofensa, vei avea texte fără substanță, vei aduce neplăceri, fie și prin faptul că vei plictisi. Dar după ce vei trece prin niște mici șocuri (vei suferi), vei scrie din ce în ce mai bine.

Ajungi la succes, asumându-ți că nu îl vei avea la început, într-o perioadă de teste.

Așadar, nu doar că nu aș căuta să evit greșelile, ci chiar m-aș bucura când vin și îmi dau suferințe interne. E de bine, e unica metodă prin care ajungi la succes.

Dar ai nevoie de pasul inițial, de greșeala de început, de pragul care doare. Nu poți începe prin a fi expert.

Și mai ai nevoie de umilința de a recunoaște că ai greșit („OK, decizia cu hostingul n-a fost prea luminată”), și de mândria de a nu accepta să stai în condiție inferioară („OK, am hosting prost, hai să ne respectăm și să plătim mai mult pentru un hosting mai bun, merit asta”).

Gafele pot fi, la un blog, pe multe planuri, de la aspecte tehnice cum e backup, la crearea de comunități, și răspunsuri la comentarii. Treci prin experiențe diferite de suficiente ori, și vei fi mai bun.

Așadar, primul lucru e să te apuci de treabă, și să eviți greșelile foarte mari. În afară de asta, ai libertate la greșeli.

6. Ce părere ai despre abundența conținuturilor din sectorul web marketing?

A zis cineva că dacă vrei să produci ceva nou și bun, nu te teme, că e mereu loc de oameni foarte buni pe piață.

Teoretic, acest conținut deja existent ar trebui să te motiveze să faci ceva mai bun, va fi mereu nevoie de asta.

Sunt multe subiecte care poate nu sunt suficient de bine tratate, și nu cred că va exista vreodată un moment în care să spui „gata, s-a scris tot ce se putea scrie, nu pot aduce nimic nou”.

Mă bucură că e mult conținut, mă întristează că o parte din el e la un standard scăzut.

Altfel, oportunități de conținut nou, unic și foarte bun vor fi mereu.

7. Care este relația ta cu social network-urile?

Eu nu văd Facebook » , Twitter » , LinkedIn » sau Google+ » ca pe niște rețele în sine. Intru pe fiecare din ele, și mă uit ce fac alții, pentru niște motive care nu țin atât de capacitatea tehnică a rețelei de a mă face fericit (adică dacă îmi place sau nu interfața Facebook, sau prefer Google+, dacă agreez limitările Twitter, sau aș prefera ceva mai bun), cât de oamenii care sunt pe acele rețele.

Ca să înțelegi logica, dau un exemplu paralel – am câteva persoane cu care încă vorbesc pe Yahoo! Messenger. Programul e foarte slab, plin de reclame, dă erori, are o interfață încărcată și greoaie. Probabil Google Hangouts sau Skype au o interfață mai bună. Ce folos însă, dacă oamenii care sunt pe Yahoo! Messenger nu sunt și pe Skype? Așadar, îmi pasă prea puțin de facilitățile tehnice, eu urmăresc să comunic cu anumiți oameni.

În aceeași idee, apreciez la Facebook că pot să îl personalizez în așa fel încât să urmăresc doar ce mă interesează. Pe Twitter și Google+, iarăși, urmăresc doar anumite conturi.

LinkedIn are newsfeed, dar au o problemă tehnică în prezent, am vorbit cu cei de la Suport Tehnic, sunt probleme în a alege ce persoane dorești să urmărești prin newsfeed (nu pot selecta ce să urmăresc și ce nu).

La modul general, pentru mine o rețea socială e formată fix din oamenii pe care îi urmăresc acolo. Aleg cu mare grijă, limitez foarte mult lista acelor persoane, și sunt mulțumit de rezultat. Accept cu ușurință cererile de prietenie de la necunoscuți, dar nu îi urmăresc.

În general, mă simt mai fericit și mai informat după ce parcurg statusurile postate pe diferite rețele sociale.

8. Știu ca este o întrebare personală, dar cât contează muzica în munca pe care o faci?

Poți vedea pe profilul de Last FM » aproximativ 3/4 din muzica pe care am ascultat-o din 2007 până acum (restul, de 1/4, este muzică pe care am ascultat-o, dar nu apare în Last FM din diferite motive).

În România, aveam amplificator + boxe HiFi + placă de sunet performantă.

Le-am adus pe toate, inclusiv un PC, cu avionul, în bagaje, în locația în care sunt acum, Londra. Nu prea pot să stau fără muzică, și vreau să ascult muzică în condiții de calitate.

Din primii bani pe care îi voi avea la noul job intenționez să îmi cumpăr niște căști mai bune, pentru a asculta muzică pe stradă (am și acum căști, dar nu mă mulțumesc).

Muzica îmi dă energie, veselie și poftă.

Notă: Last FM e un exemplu tipic de rețea la care nu contează platforma. În ultimii ani, au apărut platforme mult mai bune și mai populare decât Last FM. Dar faptul că pe Last FM am o listă cu 3/4 din melodiile pe care le-am ascultat din 2007 încoace, e un criteriu suficient de bun cât să folosesc rețeaua în continuare. E mai slabă ca Spotify sau alte rețele, mai noi, mai moderne? Poate, dar e irelevant. E suficient de bună pentru nevoile mele și am deja un istoric pe Last FM.

9. Ce proiecte pe termen mediu-lung ai?

Pe plan profesional: să învăț limba franceză (am studiat 16 ani în școală, dar sunt începător, din lipsă de exercițiu), să scriu niște cărți, să public ceva articole pe site-uri internaționale de SEO / poate Content marketing / poate CRO, să particip în continuare la conferințe și evenimente pe tema Internet marketing, să colaborez în continuare cu ONG-uri, să mă dezvolt în SEO.

Pe plan personal: poate să scriu cărți generaliste, nu tehnice și profesionale, să citesc, să mă uit la filme, să fac sport, să mănânc sănătos, să mă odihnesc bine, să scriu pe blog, poate să întemeiez o familie (nu caut neapărat, dar e un proiect; promit că o să dau voie copiilor să practice și PPC, nu doar SEO).

10. Pe ce principiu te ghidezi în viață?

Cineva, la un moment dat, a enunțat o idee similară cu aceasta: Există o relație strânsă între bine, adevăr și frumos, care ar fi niște concepte cerești și imposibil de despărțit. Foarte probabil că ideea nu aparține, în forma aceasta lui Platon, dar în opera lui a vorbit despre aceste concepte, și îmi place să cred că ideea i-a aparținut (deși nu a fost, neapărat, păstrată în scris în forma aceasta).

Mai importantă decât atribuirea ideea mi se pare însă aplicarea ei. Principiul de mai sus zice că dacă faci ceva frumos (de la un desen la un site sau la un logo), acel lucru are caracter și de adevăr și de bine. Iar dacă spui un lucru adevărat pe site, acel lucru e frumos și bun. Și dacă, prin acțiunile tale, faci ceva demn și bun, acesta e un gest frumos și adevărat.

Aparent, o idee simplă, se „leagă” însă de multe lucruri.

Dacă conceptul vi se pare prea abstract, un alt principiu de-al meu e să faci lucrurile să se întâmple. Mișcă, îndoaie, împinge, ridică-te, ia-o de la capăt. Vei gafa foarte mult, dar, în ansamblu, îți va fi probabil mai bine decât dacă ai fi stat într-un mediu septic și protejat, fără să faci nimic. Și din punct de vedere al succesului profesional, și din punct de vedere al împlinirii de sine. Verbul nu indică neapărat construcție, poate fi și o oră de uitat pe cer și generat idei. Vei învăța net mai multe lucruri dacă le faci tu însuți. Cu gafele inerente, de început.

Iar dacă nu știi să faci ceva, încearcă să explici cuiva noțiunile. Procesul de lămurire a unei terțe persoane îți va lămuri ție lucrurile (și, pentru că vei avea umilința să recunoști că ai greșit, și mândria să nu accepți lucrurile de slabă calitate, a doua zi vei fi mai bun).

Sursa: Romania Rising »