V-am zis anterior despre O întâmplare frumoasă din viața mea (o nouă încercare de scenariu pentru: Atelier de scenaristică | Fundația Calea Victoriei).
O repovestesc, ca și cum ar fi un scenariu, nu neapărat real;
1997, ziua; personajele – eu (văzut din exterior, nu prin proprii ochi) și doi băieți, mai mici;
Scena se petrece ziua;
Un băiat e pe jos, se zvârcolește; mă îndepărtez de el, mă îndrept spre un altul, care fuge; îl prind, îl lovesc de câteva ori, până cade;
Seara; personajele – eu, niște colegi de clasă, al doilea băiat bătut, fratele lui;
Merg cu grupul de colegi (sunt doi), la un moment dat ne despărțim, merge fiecare pe drumul lui; merg un timp singur, apoi îmi sare în față al doilea băiat bătut; mă lovește, dau să ripostez; apare fratele lui, care parează lovitura; băiatul mă lovește din nou, dau să lovesc, iar sunt parat de frate; apoi sunt lovit de câteva ori;
La un moment dat loviturile încetează; dau să fug; camera vine pe figura mea; sunt concentrat; mă aplec brusc, piatra, un bolovan enorm trece pe deasupra mea;
Se încheie totul;
Concluziile, dacă sunt, dacă se pot trage, sunt ale privitorilor.