Despre “Ferestre spre Asia” – de Adriana Stoica

În introducerea cărții, Nicolae Băciuț comentează, referitor la autoare:
Adriana Stoica are har de povestitor hâtru, fără pretenții estetice, deocamdată”.

Eu aș spune, mai degrabă, așa:
Cartea nu își propune să creeze o lume a epitetelor și metaforelor, ci, în opinia mea, are un singur scop – să îți aducă informație nouă într-un mod atât de distractiv încât să o reții ușor.

Este una din cele mai curajoase cărți pe care am citit-o. Adriana Stoica merge la sacrificiu, povestește niște lucruri foarte intime, pentru a distra cititorul.

Nu îi e teamă să fie vulnerabilă.

Există un adevăr obiectiv, o situație reală și concretă. Să transmiți însă un astfel de adevăr poate fi o sarcină dificilă. Autoarea a ales o formă de adevăr care te face să înghiți pastila mult mai ușor și plăcut, și să înțelegi o parte a adevărului, subiectivă și sub o anumită lupă, cât mai bine.

Asta, chiar cu riscul sacrificiului imaginii de sine.

O carte pe care o recomand cu căldură!

PS: Am stat uneori prin spitale. Și erau persoane care spuneau glume, și erau persoane care se abțineau să nu râdă și nu puteau, dar le durea operația. Opoziția asta între “mă doare operația” vs. “dar vreau să râd!” e și în carte. Știi că e o durere acolo, dar nu poți să nu râzi. Simți că a fost o suferință, dar te înveselești. Ar trebui să te tulburi, dar te limpezești.

„Ferestre spre Asia” - de Adriana Stoica

Trimite pe WhatsAppEroare linkuri?

Lasă un comentariu

Reguli pentru cei care lasă comentarii »

Puteți folosi Gravatar pentru a adăuga avatar (imagine comentarii).