… nu este lungimea. Oh, nu. În schimb, e lipsa unei structuri.
Poți să ai multe lucruri de zis, dar structurează-le.
Începe cu lucrurile care conțin to-do lists (lucruri de făcut). Apoi, dă-le un titlu.
Continuă cu lucruri importante, dar la care aștepți doar feed-back
Încheie cu lucruri de plezanterie.
Exemplu:
Salut, X,
Sper că ești bine.
5 lucruri pe care îți propun să le faci în urma acestui email:
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
5 lucruri la care nu am nevoie să faci nimic, dar la care aștept un eventual feed-back, dacă ai vreo idee, aștept feed-back:
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
5 lucruri complet irelevante, mă plictisesc pe acasă și am chef de scris, poți să ignori fericit:
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
- Ceva
După ce ai făcut un astfel de email, ia ultima bucată și, dacă e publică, pune-o undeva online, și dă doar link către ea. Dacă e ceva privat, doar pentru destinatarii emailului, scrie-o la tine în calculator. Tu chiar ai nevoie să scrii. Rostul blogului meu oliii.com, e fix ăsta, fix de asta îl am – să pun aberații pe el. Am nevoie să le scriu. Mă macină. Trebuie să le pun undeva. Pune-le oriunde, dar nu într-un email.
Dacă țin neapărat să le pun în email, dau titlu + link „citește aici”. Nu le pun în email, pun cel mult un titlu și dacă vrea omul să citească, le citește.
Cel mai important lucru e structura, nu amesteca cele trei tipuri de mesaj. Nu „ascunde” to-do action items undeva, în corpul emailului. Pune-i la început.
Cu structura de mai sus poți scrie orice. Dacă faci exercițiul ăsta, vei vedea că to-do items (lista cu lucruri de făcut efectiv) e, de multe ori, singura parte relevantă dintr-un email. După ce vei fi trimis multe mailuri în care nimeni nu îți dă feed-back, vei evita să mai ai partea respectivă. Iar partea cu povești și plăceri ține-o pentru alte feluri comunicări. De obicei, comunică tu către tine. Ai tendința să fii un bun ascultător al lucrurilor pe care nu vrea nimeni să le audă.
Ce mai zice Seth Godin pe tema emailurilor:
Un articol bun.
Mulțumesc, Ioana!