În anul școlar 2000-2001 am luat decizia de a urma facultatea REI (Relații Economice Internaționale) la ASE București, după ce anterior eram clar setat pe Automatică la Politehnica București.
Am stat ani de zile cu gândul “fac programare”, și ulterior am schimbat decizia.Cu siguranță e o decizie care a avut impact mare asupra vieții mele.
Poate a fost o decizie bună, poate aș fi avut o viață mai bună dacă aș fi urmat Automatica. Nu știu sigur.
Dar nu regret deloc schimbarea de decizie în sine. Chiar dacă ani de zile am fost convins că într-un fel și ulterior am shimbat radical decizia, cred că am făcut bine.
Așa fac și în prezent. Mă gândesc la cum aș lua o decizie la un moment dat, dar nu aloc cu siguranță acea decizie. Uneori trebuie să decizi pe termen lung. Ajută dacă îți planifici din timp să mergi la o anumită conferință, e o idee bună să cumperi un domeniu de site pe termen mai lung, pentru a evita să expire.
La modul general însă, dacă în urma unei decizii (de exemplu, absolvirea unei facultăți) trebuie să iau o altă decizie (ce carieră urmez?), evit să iau o decizie finală mult înainte ca decizia să fie necesară. Sunt, mai degrabă într-un mod de operare de tipul “OK, mă gândesc să fac cutare, OK, e o idee în general bună, dar nu neapărat voi face așa. Mai strâng date, mai reflectez, las antenele larg deschise. Nu spun neapărat «sigur voi face așa».”
Cred că am auzit pentru prima oară această logică acum mulți ani, când un intervievator întreba o persoană care studia în SUA dacă la finalul studiilor va reveni în România. Și persoana a răspuns că va decide în preajma absolvirii. La momentul respectiv m-am gândit că poate vrea să ascundă ceva, că nu asta e logica reală. Ulterior, m-am convins că e un mod de a gândi foarte bun.
https://www.pexels.com/photo/architecture-black-and-white-challenge-chance-277593/
Reclame: