Nicolae Steinhardt, în „Jurnalul fericirii”:
„Dreptul constituțional a fost din facultate materia mea preferată. Nesățios și doritor de a merge de-a dreptul la esențe, m-am întrebat care e taina finală a disciplinei îndrăgite de la început. (M-au ajutat mult să mă îndrăgostesc: Manole, a cărui teorie era că dacă nu putem trăi în camera lorzilor și printre capete încoronate și oamenii mari ai istoriei, măcar să ne apropiem de ei prin dreptul constituțional; și I. V. Gruia, profesorul meu de drept public din anul întâi, căruia aveam sa-i răspund și să-l răsplătesc în 1945 cu o atât de urâtă purtare.)
Orice știință are taina ei de bază, ce poate fi surprinsă în momente de criză. A dreptului constituțional, abia după anii de închisoare și după botez ajung să înțeleg că e curajul fizic în fața morții.”
