Discut in acest mesaj despre doua lucruri contradictorii: curajul si frica.
Cred ca pentru a vorbi in siguranta despre curaj, ar fi bine sa incepem intai de toate sa vorbim despre frica.
Ce este frica? Am auzit de la mai multe persoane ca frica poate fi definita pe baza unui acronim in limba engleza: F.E.A.R. (False Expectations Appearing Real = Asteptari / Expectative False care Par sa fie Reale).
Ok, in cazul asta, ce ar fi curajul? Cred ca o definitie in limba romana ar fi: Asteptari Realiste care Par Reale.
Asadar, in cazul fricii ne asteptam la lucruri gresite, in cazul curajului asteptarile noastre sunt cele corecte.
Cum diferentiem intre cele doua? Cred ca totul e in modul nostru de a ne uita la o problema / situatie dificila. Sa zicem ca avem o frica de caini sau avem un curaj fata de caini.
Frica de caini ar insemna ca atunci cand trecem pe langa un caine care:
a. Nu ne poate musca (e legat / e dincolo de un gard);
b. Daca ne-ar musca, nu am pati nimic (avem blugi grosi, e un catel mai maruntel; e irational sa imi fie frica de o muscatura in cazul acesta);
c. Daca am dori, am putea sa il speriem noi pe el (puterea e a ta nu a lui),
ei bine, atunci cand trecem pe langa un astfel de caine, simtim un fior. Stress, emotie, panica – spuneti-i cum vreti, e un lucru fizic, il simtim. Mai mult decat atat, daca suntem dominati de frica, vom ocoli pe cat putem cainele – gasim alta ruta, marim pasul, evitam sa ne uitam la el. Asadar, nu e doar fizic, e si comportamental.
Daca am avea insa curaj, am putea accepta situatia in mod realist (cainele e inofensiv, nu ne poate face nimic, noi avem puterea) si am trece fara nici un fior fizic pe langa el (nu am avea emotii negative). Mai mult decat atat, am putea sa trecem pe langa cainele (care latra sau nu) fara nicio problema, in niciun caz nu il ocolim (nu am avea comportament de ocolire).
Ca o prima concluzie, atat frica, cat si curajul sunt procese emotionale si tin in primul rand la modul in care ne raportam noi la situatiile, lucrurile sau persoanele din jurul nostru. Si de asta putem “lucra” cu aceste emotii.
Cat de folositor este curajul si cat de folositoare e frica?
Rolul fricii este sa iti dea niste substante in corp care sa te ajute sa te confrunti cu un pericol mai bine (sa poti fugi mai rapid, sa ai forta sau sa ai reactii iuti-iuti, de exemplu). Din pacate, daca realitatea din jurul tau nu confirma emotiile tale, poate ai introdus niste hormoni (numiti cortizoli) in tine degeaba (adica degeaba te stresezi tu fizic, ca acel catel n-o sa iti faca nimic; te stresezi inutil, iti faci rau fizic fara vreun motiv intemeiat).
Curajul, atata timp cat nu e si el definit ca o semi-inconstienta (caci poate fi o inconstienta sa treci pe langa un dulau, fara nicio emotie, si acela sa te muste), ci e definit chiar ca un act de privire realista a situatiei (adica iti dai seama daca un caine iti face rau sau nu, si daca tu decizi ca nu iti face rau, treci in pace pe langa el), ei bine in aceasta situatie curajul este ceva pozitiv.
Pana unde sa mearga curajul? Asa cum am definit in paragraful anterior, curajul e bun pana cand nu devine si el o definitie acronimului F.E.A.R. – in cazul de fata asteptarile nerealiste sunt de fapt lucruri pozitive exagerate (adica nu mai zici “toti cainii ma vor musca”, o dai in cealalta extrema “toti cainii sunt pasnici”; nici asa nu e bine).
Care e limita dintre curaj si pericol? Ei, dragii mei, aici intervine marele avantaj al fricii in fata curajului (si unicul pe care il stiu eu): paza buna pazeste primejdia rea. Sigur, nu e bine pentru corpul tau sa sufere niste elemente chimice asociate stresului si panicii. Sigur, nu e bine sa gandesti negativ si sa pui mereu raul in fata. Insa in ceea ce priveste pericolele, o persoana precauta, fricoasa chiar, poate fi mai protejata decat una curajoasa.
Cum sa folosesti curajul si cum sa folosesti frica? Cred ca atat curajul, cat si frica, pot fi folosite cu folos, in functie de situatie. Ce e bine ca tu sa poti sa faci este sa controlezi folosirea lor. Tu ar fi bine sa poti gestiona ambele stari, si sa iti poti auto-sugestiona o stare de curaj sau una de frica. Daca poti face asta, esti cu un pas intr-un viitor stralucit.
Iti dau un exemplu, pe care l-am aflat de la Sid JACOBSON la o conferinta din toamna anului trecut: Walt DISNEY obisnuia sa isi treaca angajatii prin trei stari succesive. Ii punea doua saptamani intr-o stare super-creativa, veneau cu cele mai nastrusnice idei, puteau sa zica orice. Urma o perioada de critica masiva, nimic nu e bine, totul e gresit, fiecare trebuia sa fie cat mai critic fata de ideile anterioare. In fine, exista o stare de realism, care lua cele mai bune parti de la ambele stari anterioare si se luau deciziile finale. Si obtinea rezultate fantastice trecand oamenii prin aceste trei stari.
In mod similar, curajul ar putea fi asociat unei stari creative, frica unei stari critice, iar starea de realism ar fi utila pentru a lua cele mai bune decizii.
Daca ai o idee despre mesajul meu, astept cu interes comentariul tau. Sper ca nu iti e frica.
Nota: pentru concurs Basic Marketing.