Era o vreme când mergeam la teatru ca să mă simt bine.
Mai nou, merg în special pentru ce face teatrul din mine (idei și emoții).
Era o vreme când mergeam la teatru ca să mă simt bine.
Mai nou, merg în special pentru ce face teatrul din mine (idei și emoții).
Aici niște cronici: #cronicardupăureche | Radu Preda | Substack https://cronicardupaureche.substack.com/
Piesele mele favorite de teatru sunt acestea, se mai joacă în diferite locuri:
Când te uiți la prețul unui bilet de teatru și vezi „50 de lei”, e posibil să ți se pară mult.
Însă Teatrele de Stat sunt subvenționate de Primării.
În mod normal, prețul ar fi, de obicei, mult mai mare.
Așa că suma de 50 de lei e de fapt mult redusă față de costul real.
Moliere ar putea fi interesant, nu mă atrage prea mult sala, însă, iar locurile bune sunt destul de scumpe.
Din lista de bilet.ro e posibil să fie surprize plăcute, sala e OK, însă e o prioritate secundară.
Am văzut recent Notre Dame de Paris (pe 17 ianuarie 2026 la ROMEXPO).
Mi-a plăcut spectacolul, interpreții au cântat bine, dansatorii au dansat cu pricepere.
Legat de sală, mi se pare cam nepotrivită pentru spectacolele. Scaunele erau pe orizontală, scena nu era foarte sus, pierdeai mult din spectacol pe rândurile mai din spate.
Soluția? Te ridicai un pic din gât. Dar toată lumea făcea asta, așa că rezultatul era paradoxal – tot nu vedeai, dar mai stăteai și cu gâtul întins.
Principala mea nemulțumire – toată lumea stătea cu gâtul mai sus ca să vadă mai bine, prin urmare tot nu vedeai mai bine, dar mai stăteai și cu gâtul întins.
De asemenea, sala era foarte mare, dacă nu aveai binoclu sau ceva similar nu aveai mare vizibilitate față de scenă. Locurile bune erau însă scumpe.
Oamenii aveau obiceiul să filmeze, nu tot spectacolul, dar fix când era mai interesant, un cântec mai plăcut, apăreau telefoanele și îți distrăgeau atenția. În condițiile în care piesa poate fi văzută destul de ușor în online la o calitate net mai bună decât filmezi cu mobilul la concert, nu înțeleg gestul.
Piesa merită însă efortul. Mi-a plăcut să reascult cântece, și să văd dansuri live.
În data de 18 ianuarie 2026 a avut loc la Biserica Sf. Ilie (Tabaci) din Ploiești Sfânta Liturghie la Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși).
Dr. Stelian Gomboș a susținut un cuvânt de învățătură.
Mai jos, imagini, video și audio de la eveniment.
Școala de Iarnă GPeC este seria de cursuri, prezentări și dezbateri pe cele mai importante subiecte de E-Commerce și Digital Marketing care se va desfășura exclusiv online pe Zoom, în perioada 11-14 februarie 2026, astfel încât participanții să poată accesa evenimentul de oriunde ar fi.
Nicolae Steinhardt, în “Jurnalul fericirii”:
Când se adresează lui Simon și Andrei, lui Ioan si Iacov, Domnul — ca unor oameni simpli — le explică de ce îi cheamă. („Și vă voi face pescari de oameni.”) Lui Levi, vameșul, ca unuia mai acătării, se mulțumește a-i spune foarte concis: urmează-mi. Fă-te-ncoa, pare Domnul a porunci. Și „lăsând toate”: (Luca 5, 28), chematul se scoală.
Cine crede că harul se înfățișează blajin ori sfios, se înșeală. E instantaneu și arogant. Domnul n-are timp de pierdut cu cine știe că-i al Său. Ne cheamă Fiul unui Dumnezeu viu, care încă lucrează. Și acest Fiu are treabă cu noi. He means business.
Nicolae Steinhardt, în „Jurnalul fericirii”:
„Dreptul constituțional a fost din facultate materia mea preferată. Nesățios și doritor de a merge de-a dreptul la esențe, m-am întrebat care e taina finală a disciplinei îndrăgite de la început. (M-au ajutat mult să mă îndrăgostesc: Manole, a cărui teorie era că dacă nu putem trăi în camera lorzilor și printre capete încoronate și oamenii mari ai istoriei, măcar să ne apropiem de ei prin dreptul constituțional; și I. V. Gruia, profesorul meu de drept public din anul întâi, căruia aveam sa-i răspund și să-l răsplătesc în 1945 cu o atât de urâtă purtare.)
Orice știință are taina ei de bază, ce poate fi surprinsă în momente de criză. A dreptului constituțional, abia după anii de închisoare și după botez ajung să înțeleg că e curajul fizic în fața morții.”
Scott Adams mi s-a părut că a avut o super intuiție cu Trump, tot îi prezicea victoria mult înainte să fie cotat cu șanse.
I-am citit o carte, o vreme eram abonat la blogul lui personal.
Îmi plăcea cum gândea, mi se părea că a avut o abordare inedită.
A scris într-o carte cum a depășit problema respectivă, în detaliu, mi s-a părut fascinant.
Cu cancerul a avut mai puțin succes.
Dumnezeu să-l odihnească!
(via »)