Mi-a zis o dată un tip pe un forum, acum închis (vorbea de mine, dar se adresa tuturor) – “Uitați, Olivian zice că cititul ajută la dezvoltarea inteligenței. Vi se pare că Olivian e inteligent?”. (ideea fiind că nu eram)
Câteva idei:
- Se mai dezvoltă omul, pe măsură ce trec anii; consider că sunt mult diferit față de perioada respectivă (anii 2000)
- Eu ziceam la momentul respectiv ca principiu (“lectura ajută”), nu înseamnă că citeam mult, și că mă dădeam ca exemplu (“uite ce citit sunt eu, faceți ca mine”); lucru nu neapărat de lăudat, poate ar fi fost mai bine să vorbesc din experiență;
- Poate am crescut față de abilitatea mea naturală de a lega informații și a reține lucruri;
- Ca să spui chestii deștepte cititul ajută, dar ai nevoie de memorie bună și abilitatea de a face conexiuni; poți citi mult și să nu ai rezultate, să nu faci conexiuni, să nu inovezi; lectura e o condiție, dar nu o garanție;
- În viață sunt multe variabile, cititul îți dă un fel de a te raporta la lume, un set de proceduri, niște exemple; dar multe lucruri sunt noi în viață, cărțile îți dau doar niște principii;
- Tipul era răutăcios; a funcționat tachinarea aceea? Da, evident, dacă după vreo 15-20 de ani eu pomenesc de discuția respectivă.
