La dezbaterile prezidențiale recente, am tot auzit asta: “Dacă am ofensat pe cineva, îmi cer scuze acelei persoane”.
Ideea e să îți pară rău că ai făcut ceva greșit, nu să îți ceri scuze doar dacă cineva crede că ai greșit.
Dacă îți ceri scuze unei persoane, care consideră că ai greșit, tu de fapt zici ceva de genul “Eu nu cred că am greșit, eu sunt bun, eu sunt perfect, dar dacă persoana X zice că am greșit, OK, nu contează, îi cer scuze acelei persoane. Revenind la mine, eu sunt bun și perfect.”
Ce mai scuză!
O altă problemă e că scuza sună ca o acuză asupra persoanei care se simte ofensate: “Dom’le, eu n-am greșit, eu sunt perfect, dar ciudata persoană X, care se manifestă dubios și atipic și ciudat, zice că am greșit. OK, fie, îi fac un hatâr, îmi cer scuze. Dar, revenind la subiect, v-am zis că X e o persoană ciudată?”.
