Unei tipe i-a murit soțul. Revine acasă de la cimitir și plânge de mama focului împreună cu prietenul de familie. În timp ce se smiorcăie amândoi, el o tot mângâie ca să-i treacă suferința:
– Offf, … draga mea, ce să-i faci, așa e viața asta făcută… și cu necazuri și cu bucurii. Acuma, dacă tot s-a dus Mitică, hai s-o facem amândoi, așa … în amintirea lui …
– Știu și eu Costică ce să zic, … hai s-o facem, că doar n-o să ajung pe mâini străine – și în acest timp, își ridică rochia, trage de chiloți în jos și se apleacă. Dar te rog ceva, … încet și trist…
