Despre limitările religie, îmi place ce zicea Fericitul Augustin: „Iubeşte şi fă ce vrei”.
Cel mai lung dialog între Dumnezeu-Tatăl și om în Biblie este discuția cu Iov. (Iov se plânge că suferă pe nedrept, nu e justă suferința lui)
Răspunsul primit – „nu înțelegi tot contextul”.
Hristos pe Cruce își întreabă Tatăl pentru ce L-a părăsit?, de ce nu mai e cu El în acele momente?
Nu își dorește nimeni moartea și suferința altuia, copil sau nu, dar în creștinism există o viață și după moarte. Viața nu se termină, în creștinism, când murim fizic.
Oamenii au un mare dar – libertatea -, uneori prețul ei implică o suferință.
Eu nu consider că Dumnezeu este nedrept, ci că ne dă libertate. Și că unele lucruri nu le înțelegem.
…
Eu nu îmi propun să demonstrez că există Dumnezeu, eu îmi propun să arăt că dacă ar exista, nu ar fi, în opinia mea, un conflict cu anumite aspecte.
Principalele argumente sunt:
a. De ce este suferință? (libertatea e mai importantă; nu putem înțelege tot)
b. De ce există regula cutare? (nu sunt așa importante regulile, nu asta e cheia în creștinism, e mai importantă iubirea; de asemenea, în orice sistem există anumite reguli, un sistem fără reguli e un non-sens)
c. Preotul cutare nu știu ce a făcut. (oamenii tind să fie buni, li se cere, și vor fi judecați pentru asta; e trist că oamenilor nu le reușește să fie buni, dar să spui că ești creștin nu garantează că ești un om sfânt, nici măcar mediocru bun; garantează doar că cel puțin îți dai o minimă strădanie; una din principalele lupte a lui Iisus a fost cu cei care ocupau funcții în Templu în acea vreme – fariseii)
…
Nu poți să zici „Dumnezeu e responsabil de cutare” în aceeași frază cu „Nu există viață după moarte”. E o contradicție acolo.
Nu am un răspuns pentru care mor oameni nevinovați, altul decât că sunt lucruri pe care eu cel puțin nu le pot pricepe.
