În 2003 cred că am fost prima oară la Teatrul Act. Aici puteți vedea imagini cu scena de la Teatrul ACT »
Mergeam la o serie de conferințe numite „Acum Contezi Tu”.
Au fost două conferințe, odată cu d-na Magdalena Boiangiu, d-na Aurora Liiceanu și d-l Andrei Cornea, și odată cu d-l Neagu Djuvara și d-l Adrian Cioroianu, într-o întâlnire moderată de d-l Horia-Roman Patapievici.
L-am auzit pe d-l Horia-Roman Patapievici și în alte contexte, anterior și ulterior acestei întâlniri. Mi-a rămas însă în minte întâlnirea de la Teatrul ACT.
Un spațiu mic, subteran, cu contrast puternic între lumină și întuneric, și cu un cuvânt care îl descrie covârșitor – intim.
L-am ascultat pe d-l Patapievici în contexte în care audiența nu era neapărat foarte mare, și îi puteam vedea gesturile. Însă m-am tot gândit la diferite lucruri care s-au spus în ziua în care l-am văzut la ACT.
Ulterior, l-am văzut la Teatrul ACT pe d-l Marcel Iureș.
Spoiler: În filmul Love Actually (2003) e o scenă în care un personaj merge să filmeze la o nuntă, dar filmează exclusiv mireasa, nimic altceva, el fiind îndrăgostit în secret de mireasă.
Cam așa și piesele în care l-am văzut pe d-l Iureș – nu prea conta cine erau ceilalți actori.
Cred că sala mică și cochetă de la ACT are ceva, în sine.
Poate fi de faptul că oriunde ai sta, stai în primele 3-4 rânduri, câte sunt în sală. Dacă ești în ultimul rând probabil vezi mai bine actorii decât la primul rând din unele teatre mari.
Am ascultat-o în 2008 pe Divna Ljubojević la Sala Palatului. Pentru că eram parte din echipa de organizare, voluntară, a spectacolului, eram în primul rând. M-a impresionat.
Am reascultat-o ulterior, în 2024, la Ateneul Român. Desigur, nu stăteam prea aproape de scenă, ci mai în spate. A cântat niște piese diferite de piesele clasice care, cel puțin pentru mine, au consacrat-o. Nu mi-a plăcut aproape deloc.
D-l Iureș joacă în Creatorul de teatru la TNB.
Nu mă atrage să îl văd de la distanță mare față de scenă.
Era o glumă cu „Am apărut cu poza în ziar! Unde? Uite, aici, scrie că a fost o manifestație cu 100.000 de oameni, și e o poză. În acea mulțime eram și eu”.
Poate nu merg însă la teatru doar ca să văd o piesă și niște emoții (Bancul zilei: Ursul si vanatorul – HotNews.ro)
Am fost odată la teatru și aveam un bagaj. Întreb – aveți garderobă? Da, desigur, acolo pe hol, e garderobă, e foarte sigură locația. Pe hol erau niște cuiere, și tot holul era gol. Am lăsat bagajul, conștient fiind că îl las pe hol, unde nu e nicio restricție de acces.
Mi s-a părut amuzant că din testele mele e posibil să ai semnal la alte rețele mai bun decât Vodafone, în condițiile în care CONNEX a fost încă de la fondarea teatrului un sponsor.
Am văzut „Fantoma de la Operă” la Romexpo. Aveam un bilet ieftin, în spate. Uneori era greu să văd siluetele oamenilor, ce să mai zic să vezi vreo expresie facială.
Merg uneori la biserici în București. Sunt unele mai mici, unele mai mari. Aici e o altă situație decât la teatru, mimica preotului contează mai puțin. Îmi plac însă biserici mici, precum 11mai.ro, sau capela de la spitalul Marie Curie / Budimex. Merg însă și în biserici mai mari, chiar dacă nu se vede foarte clar în față. Ca idee, prefer locurile unde să am loc să stau fără să mă simt înghesuit. Dacă e o biserică mică și mai puțin aglomerată – îmi place. Foarte aglomerată, fie ea mare sau mică – mai puțin. La 11mai.ro îmi place că centrul făcut pentru comunitate e mai mare, mult mai mare, chiar decât biserica în sine. Și e o comunitate acolo foarte frumoasă. La Budimex vin asistente și mame cu copii și e o atmosferă intensă, să vezi pe cineva care își alină din dureri, fizice și emoționale, la biserică.
În prezent, la Unirea, în spatele magazinului, e un magazin Carrefour. Înainte de el, era un alt supermarket, românesc dacă nu mă înșel, care avea toate calitățile – era ieftin, era foarte central, avea produse diverse, și era puțin ocupat. Așa cum vă așteptați, un magazin cu toate calitățile nu poate să fie un succes de business, așa că a dat faliment. A venit în loc Carrefour, care e OK, dar mai puțin OK decât fusese cel anterior.
Nu îmi e clar cum un bilet la Teatrul ACT poate să fie așa de ieftin, practic stai în primul rând și e o piesă care se joacă mai mult sau mai puțin cam doar pentru amici, cam așa pare, o punere în scenă pentru prieteni. Sper să nu dea faliment, că îmi place tare mult.
E teatrul meu favorit.
