Am văzut Nuremberg (2025).
De ce mergi la filme? Probabil dintr-o combinație de trei motive:
- Spectacol vizual și auditiv;
- Jocul actorilor;
- Ideile și emoțiile pe care ți le provoacă.
Filmul de față excelează la ultimele două.
Vizual, e ca un documentar bine făcut – te pune în situație, dar nu e neapărat un film cu efecte speciale.
Legat de jocul actorilor, văd cele două personaje principale în stare să ia Oscarul și pentru cel mai bun actor și pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Mai mult, nu îmi e foarte clar cine e personajul principal și cine e cel secundar (o mică exagerare din partea mea, dar e pe acolo).
Am văzut filmul la cinema, niște puști au plecat după vreo 10-15 minute, probabil au considerat că nu li se potrivea.
E mult pe psihologie umană, emoții, și scene puternice. Dar nu e foarte multă acțiune, în general sunt dialoguri.
Cel mai mult mi-a plăcut că mergi, probabil, la cinema cu niște idei preconcepute – „naziștii au următoarele caracteristici”. Și filmul nu are nicio jenă să dea cu toate ideile preconcepute de pământ. Te răvășește, efectiv.
Și partea de etică e bine prezentată, îți dă idei pe tema asta.
(legat de film, dar nu e un citat din film) Citatul acesta e peren: “It’s tough to make predictions, especially about the future.” ― Yogi Berra
Ajută la starea de autenticitate că nemții vorbeau germană, americanii engleză, și când vorbeau altă limbă decât cea nativă, se simțea în accent.
Unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut, dar nu neapărat de văzut la cinema. Merită văzut la cinema în ideea în care ai telefonul oprit, trebuie să fii atent, și ai un ecran mare și sunet bun. E mai puțin un film de cinema, însă.
E un film bun.
Nota 10/10
Partajează pe WhatsApp