Despre prietenie

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii:

“Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.”

Toate bune și frumoase dacă aplic citatul asupra mie însumi. Dacă eu vreau să fiu prieten cuiva, consider că definiția se poate aplica.

Dacă eu însă aplic starea de prietenie asupra altcuiva, nu consider că este necesar ca acea persoană să îmi răspundă pozitiv la orice moft. Dimpotrivă, pot aprecia un prieten pentru anumite calități, iar sentimentul să nu fie reciproc.

În engleză este o stare de uimire / admirație – “awe”. Poți fi umit / admirativ față de cineva, chiar dacă sentimentul nu e reciproc.

Încă ceva, tot același autor, dar și Andrei Pleșu – aproapele (și, zic eu, prietenul) ți-l faci tu – când ajuți pe cineva, când spui o vorbă bună, când depui un efort pentru o persoană, poți să îți faci din necunoscut un apropiat al tău, și, după mai multe interacțiuni, poate fi chiar prietenul tău, chiar dacă la prima vedere nu pare așa.

Michiel Gransjean – Friendship is.., https://flic.kr/p/DXhEod

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.