Câteva gânduri despre aproapele meu.
#1
Aproapele omului părăsit în drum a fost acela care 1-a acoperit și i-a venit în ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-l facem pe un altul aproapele nostru făcându-ne aproapele său printr-o faptă.
#2
Dacă mă gândesc la oamenii care au avut un rol în viața mea, au început prin a îmi fi aproape. Colegi de școală și de muncă (nu poți fi coleg cu cineva fără să fii apropiat fizic, apoi comunici, apoi ai o legătură prin denumirea de „coleg”), profesori și superiori la job (îți vor fi și ei apropiați), colegi în alte circumstanțe (locuință, bloc, școală de vară, autobuz, ONG, alte asemenea).
Nu toți oamenii cu care am fost „aproape” au ajuns să fie și importanți pentru mine, dar toți au început prin a îmi fi aproape.
Iar această apropiere e inițial aleatoare (colegii de școală, de exemplu), și, ulterior, relația o construiești pe baza unor situații.
#3
Research has found many examples of how doing good, in ways big or small, not only feels good, but also does us good. For instance, the well-being-boosting and depression-lowering benefits of volunteering have been repeatedly documented. As has the sense of meaning and purpose that often accompanies altruistic behavior. Even when it comes to money, spending it on others predicts increases in happiness compared to spending it on ourselves.
(via)
Dacă faci ceva bun, îți e și ție bine.
#4
This study suggests that despite the potential risks to relationships, asking favors can provide opportunities for requesters to build and promote relationships.
Dacă ceri ajutorul, persoana care te ajută are o legătură cu tine.
#5
Se dă pilda samarineanului milostiv:
25 Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?†
26 Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
27 Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.†
28 Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.†
29 Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
30 Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
31 Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.†
32 De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
33 Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
34 Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
35 Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
36 Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
37 Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Biblia Ortodoxă | Sfânta evanghelie după Luca, Parte din Capitolul 10
De obicei, „aproapele” e cineva de lângă tine. Un vecin, un coleg, un cunoscut mai apropiat sau mai îndepărtat.
Până acum câteva zeci de ani, era foarte greu să ai pe cineva prieten fără să îți fie în față, întâlnirile erau directe, mergeai și te întâlneai, stăteai acasă și venea aproapele cu o nevoie, din astea.
În lumea modernă, călătorim frecvent în zone total diferite, poți fi, virtual, într-un loc departe.
De asta mi se pare interesant că parabola e cu o călătorie.
Aproapele e și cel pe care îl ai lângă tine, coleg, amic, prieten, dar și cel care e îndepărtat de tine, mai greu accesibil în mod normal.
Mi se pare că acest lucru îi dă rezistență parabolei în fața timpului – în modul virtual distanța e mare, însă în parabolă e păstrată în directa vecinătate.
#6
Tot legat de parabolă – trebuie să ai ochii deschiși. Să fii atent la ce e în jurul tău. Să fii deschis la nou. Să fii flexibil cu programul, și să permiți și erori de program (samarineanul avea propriile planuri, dar s-a abătut de la ele).
Samarineanul n-a fost numai bun, ci și atent: a știut să vadă.
#7
Samarineanul are o diferență față de cel căzut între tâlhari – probabil e de alt neam, „Un om cobora” vs. „Iar un samarinean” – din asta eu înțeleg că „Om” era alt neam.
Dar diferența între cei doi e anulată de gest.
Samarineanul nu a zis „nu e neam cu mine”.
#8
Uneori, aproapele, nu este „sexy”.
Pentru unii din cei care au trecut pe lângă omul căzut între tâlhari, gestul de a îl ajuta nu a fost suficient de atrăgător. Putea fi o înșelătorie, nu știi pe cine ajuți.
E mai simplu să ajuți o cauză din exterior, „neutră”, să ajuți săracii, de exemplu, contribuind la ceva cauză.
Să te apleci la un om căzut la pământ poate fi periculos, însă.
E aproape, e lângă tine, dar cauza nu e sexy.
Nu știi dacă e sărac „autentic” sau poate chiar el e un tâlhar, căzut la pământ. Sau când te apleci, devii vulnerabil, și ești atacat mișelește.
E mai sigur să ignori aproapele, și să ajuți o cauză îndepărtată.
„Aproapele” poate fi neatrăgător.
Samarineanul nu întreabă cine e, ce face, de unde vine și cu ce se ocupă rănitul — nu cumva era și el vreun hoț de păgubaș? Vreunul căruia i se întâmplase ce merita?
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii
#9
Neagu Djuvara, citat de Andrei Pleșu:
Dacă transpunem povestea în vremea noastră, am putea relata istorisirea astfel: un cetăţean din Bucureşti e agresat, spre seară, de cîţiva pungaşi care-l despoaie de tot ce avea, îi trag o bătaie soră cu moartea şi-l lasă pe trotuar, mai mult mort decît viu. Vine întîmplător un profesor, vede pe acest nenorocit, îşi zice: „Dă-l naibii pe beţivul acesta…“ şi trece pe trotuarul celălalt. După o vreme trece şi un preot, consilier la Patriarhie, traversează şi el, de asemenea. După o vreme trece un negustor ţigan cu căruţa lui de marfă, se opreşte, îl oblojeşte pe nenorocit şi-l duce cu căruţa lui la un hotel unde îi plăteşte o cameră…
Acesta-i tîlcul acestei parabole, după părerea mea, adică, repet: o parabolă antirasistă.
#10
Uneori poate fi mai înțelept să fii tâlhar care se căiește, decât samarinean.
#11
Cum arată studiul, povestioara, replicată modern?
The amount of „hurriness” induced in the subject had a major effect on helping behavior, but the task variable did not (even when the talk was about the Good Samaritan).
Overall 40% offered some help to the victim. In low hurry situations, 63% helped, medium hurry 45% and high hurry 10%. For helping-relevant message 53%, task relevant message 29%. There was no correlation between „religious types” and helping behavior.
#12
Să nu gândim că samarineanului îi va fi fost ușor să procedeze așa cum a făcut. Va fi avut grijile și preocupările lui. E foarte probabil să fi fost grăbit, plecat cu treburi cum era, că nu i-a venit la îndemână să se oprească din cale, să găsească răgazul de a se îngriji de un om grav rănit, desigur incapabil de a se mișca de unul singur. Samarineanul s-a identificat cu necunoscutul a cărui soartă o preia; nu numai că l-a ajutat, ci i-a jertfit interesele, timpul și necazurile proprii. S-a purtat ca și cum ar fi fost el însuși cel lovit și jefuit, rămas valid. A pătimit, adică, odată și la fel cu celălalt.
― Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi
