(îmi place mult acest citat din monahul Nicolae Steinhardt)
Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia). Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie. Nu ține nicio scuză, nicio explicație.
Nimic nu-i mai anticreștin decât morala producătorului. Nefericita născocire a lui Georges Sorel. E contrară marilor principii ale creștinismului: spiritul de jertfă și ideea că acela care dă nu are neapărat dreptul la răsplată. Morala producătorului — esențial contabilă – nu știe nici de mărinimie, nici de serviciu. Ține de mentalitatea talionului, întru nimic mai puțin îngustă și simplistă. Lumea n-a fost creată în temeiul moralei producătorului; cu totul invers: în temeiul dăruirii și spre binele exclusiv al consumatorului. Până la urmă, Făcătorul se lasă de-a pururi consumat în Euharistie./
The only solution in the face of injustice is this: heroism. Do not be silent, speak out, fight, get involved. (Don’t mind your own business, but the business of justice, which is everyone’s true business.) Everything else is just verbiage, fear, and insignificance. No excuse or explanation holds water.
Nothing is more anti-Christian than the morality of the producer. The unfortunate invention of Georges Sorel. It is contrary to the great principles of Christianity: the spirit of sacrifice and the idea that the one who gives is not necessarily entitled to a reward. The producer’s morality — essentially a bookkeeping mindset — knows nothing of generosity or service. It belongs to the mentality of an eye for an eye, no less narrow and simplistic. The world was not created on the basis of the producer’s morality; quite the opposite: on the basis of giving and for the sole benefit of the consumer. In the end, the Creator allows Himself to be eternally consumed in the Eucharist.
Sorelianism is advocacy for or support of the ideology and thinking of Georges Sorel, a French revolutionary syndicalist. Sorelians oppose bourgeois democracy, the developments of the 18th century, the secular spirit, and the French Revolution, while supporting Classicism.[1] A revisionist interpretation of Marxism,[1] Sorel believed that the victory of the proletariat in class struggle could be achieved only through the power of myth and a general strike.[2] To Sorel, the aftermath of class conflict would involve rejuvenation of both the bourgeoisie and the proletariat.[3]
/
Sorelianismul reprezintă susținerea sau promovarea ideologiei și gândirii lui Georges Sorel, un sindicalist revoluționar francez. Sorelienii se opun democrației burgheze, evoluțiilor din secolul al XVIII-lea, spiritului secular și Revoluției Franceze, susținând în schimb clasicismul. Ca interpretare revizionistă a marxismului, Sorel credea că victoria proletariatului în lupta de clasă putea fi obținută doar prin puterea mitului și greva generală. Pentru Sorel, urmările conflictului de clasă ar fi adus o reînnoire atât a burgheziei, cât și a proletariatului.
