Cum am scris primul mesaj cu emoții intense, cum a apărut și primul poem cu care mă mândresc.
Am creat categoria „TOP!”, în care voi pune lucrurile o idee mai de seamă.
Deocamdată, avem una bucată ocupant, plus un articol mai vechi, cel cu scenariul.
Top, nu?
Tocmai am jucat un joc de șah care mi-a provocat o reală plăcere, și pe care îl puteți re-urmări aici ». (nu este necesar cont, în pofida îndemnuluI)
Am ieșit cu toate piesele la atac. 🙂
Adaug o categorie nouă pe blog – „Intens” / „Non-intens”. E vorba de trăiri puternice. Uneori, exprimarea poate să nu fie foarte puternică, dar emoția din spate ar trebui să fie puternică.
Nu cred neapărat că dacă plângi în hohote, râzi isteric, țipi, urli, te înroșești, asta e singura metodă prin care poți trăi intens. Contează și cum te exprimi.
Poți fierbe, poate fi un clocot în tine, și să te exprimi, calm, firesc, normal.
Chiar și în scris poți lucra la ce „iese”, poți șlefui.
De ce fac asta? Am observat că uneori mă opresc. Îmi vine o idee, o pun în minte, și în exprimare e aproape tot timpul o ultra-rafinare, o „ce-o să zică lumea?”, o „cum ar da bine să exprim asta?”.
Și m-ar ajuta și la exprimare (să pot să mă exprim ca un vulcan), dar și la trăire (să am emoții mai puternice).
Deocamdată, creez această categorisire, sper să mă ajute.
Ca idee, până în acest moment niciun articol de pe blog nu se califică la foarte intens, ca exprimare. Nici nu am luat asta în considerare. Dacă voi analiza situația, e posibil ca lucrurile să se schimbe.
Am două articole și încă unul pentru care am pus, totuși, categoria pentru intensitatea trăirii, dar nu a exprimării.
Poate ar fi bine SĂ MAI ȘI ȚIP!!!
Când scriu pe olivian.ro, de cele mai multe ori, amân lucrurile. Scriu un draft, pe care îl public ulterior, pe baza scheletului anterior creat.
Asta mă ajută să îmi împart timpul – acum scriu ideea de bază, ca să nu o pierd, și ulterior scriu și articolul, când am inspirație.
Ei, pe blogul de arte nu prea pot face acest lucru. Dacă am ideea unei poezii acum, nu prea merge să o scriu mai târziu, trebuie să o scriu chiar în momentul în care mi-a venit ideea.
Da, pot amâna, dar dacă fac asta sunt conștient că probabil poezia va arăta diferit.
Am participat acum mulți ani la un curs de scriere creativă la Fundația Calea Victoriei. Mi s-a spus atunci că am un stil sec, fără emoții, și, pe baza unor texte scrise la atelier, că mi s-ar potrivi mai degrabă literatura SF decât lucrurile legate de emoții.
Aveam, și am, într-adevăr probleme în a percepe emoțiile.
Dar soluția nu e niciodată abandonul, retragerea în SF și tehnologie, ci îmbrățișarea problemei, apucarea taurului de coarne și aruncatul în gol, fără siguranța că voi găsi o ramură pe drum sau că va apărea o funie de care să mă agăț, salvator, în ultimul moment. E un pas în gol, legat la ochi, nu știi ce e acolo. Dar e de preferat variantei în care mergi pe unde ai venit.
Așadar, mă voi încăpățâna să scriu despre emoții.
Mi-a fost foarte greu la poezia anterioară să scriu fie și o singură emoție. Totul era la nivel cognitiv.
Dar, odată dezgolită de mister, problema poate fi rezolvată mai ușor.
Am creat blogul pentru a îmi dezvolta creativitatea. Și și un exercițiu logic și rațional mă poate ajuta la asta, dar am creat blogul în special pentru a avea mai multă creativitate pe plan emoțional.
Am considerat, astfel, că e suficient să scriu o poezie ca ea, prin natura ei, să fie emoțională.
Și în seara asta, în timp ce mă plimbam, mi-am dat seama că aproape tot ce am creat pe blog ține de rațional, și foarte puțin de emoțional. Uimitor, toate poeziile de până acum au fost raționale, nu emoționale.
Cum rezolvi o problemă? În primul rând, fiind conștient de ea. Am creat, astfel, două categorii noi pe blog, în care voi pune în cutiuțe, de acum încolo, compozițiile mele – fie sunt raționale, fie emoționale. Până acum, am 2 creații emoționale și 5 raționale (și mai e una rațională, salvată ca ciornă, deci raportul e de 75% rațional – 25% emoțional).
Odată ce conștientizezi asta, știi ce ai de făcut. Paradoxal, e suficientă o bifă și o punere într-o structură, pentru a lua o decizie mai bună.
