Am creat blogul pentru a îmi dezvolta creativitatea. Și și un exercițiu logic și rațional mă poate ajuta la asta, dar am creat blogul în special pentru a avea mai multă creativitate pe plan emoțional.
Am considerat, astfel, că e suficient să scriu o poezie ca ea, prin natura ei, să fie emoțională.
Și în seara asta, în timp ce mă plimbam, mi-am dat seama că aproape tot ce am creat pe blog ține de rațional, și foarte puțin de emoțional. Uimitor, toate poeziile de până acum au fost raționale, nu emoționale.
Cum rezolvi o problemă? În primul rând, fiind conștient de ea. Am creat, astfel, două categorii noi pe blog, în care voi pune în cutiuțe, de acum încolo, compozițiile mele – fie sunt raționale, fie emoționale. Până acum, am 2 creații emoționale și 5 raționale (și mai e una rațională, salvată ca ciornă, deci raportul e de 75% rațional – 25% emoțional).
Odată ce conștientizezi asta, știi ce ai de făcut. Paradoxal, e suficientă o bifă și o punere într-o structură, pentru a lua o decizie mai bună.
Se zice că, în plin comunism, la Bucureşti se deschide un bordel luxos, cu zece etaje. Un tip neliniştit se înfăţişează. La intrare, o recepţie computerizată. „Am venit, ştiţi, eu, o femeie…“ „Sigur, ce talie să aibă?“ „Şaizeci“. Recepţionerul butonează ceva: „La etajul şapte, vă rog“. Acolo, altă recepţie computerizată. „Ştim, ni s-a comunicat, doriţi talia şaizeci, ochii?“ „Lăsaţi, că…“ „Vă rog, ne facem meseria!“ „Bine, domne, albaştri“. Butoane, „Sigur, la etajul trei, vă rog.“ Lift, recepţie, alege înălţimea, lift, recepţie, bustul etc. După o oră de dat cu liftul, extenuat şi enervat, omul cere să vină directorul. Care-i spune: „Tovarăşe, nu vă enervaţi. Noi femei n-avem. Dar organizarea v-a plăcut?“
